Hipoplazia mamară înseamnă un volum insuficient al sânilor în raport cu morfologia pacientei. Poate exista de la pubertate, prin dezvoltarea insuficientă a glandei mamare, sau poate apărea ulterior, de exemplu după sarcină, scădere în greutate sau tulburări hormonale.

Lipsa de volum poate fi asociată și cu ptoză mamară, adică sâni lăsați, cu piele destinsă și areole poziționate prea jos. În unele cazuri există și anomalii de formă, cum ar fi sânii tuberoși sau agenezia mamară.

Augmentarea mamară cu implanturi siliconice are scopul de a crește volumul sânilor și de a îmbunătăți forma bustului. Intervenția poate fi efectuată, în general, de la vârsta de 18 ani. Rezultatul după augmentarea mamara îmbunătățește semnificativ încrederea in sine a pacientelor care apelează la aceasta intervenție.

Implanturile mamare folosite în prezent sunt alcătuite dintr-un înveliș din elastomer de silicon și un produs de umplere. Cele mai utilizate sunt implanturile preumplute cu gel de silicon. Acestea oferă o consistență apropiată de cea naturală și pot avea forme, volume și proiecții diferite, pentru a fi adaptate fiecărei paciente. Consistenta implanturilor se alege împreuna cu pacienta in funcție de dorințele acesteia.

Implanturile pot fi rotunde sau anatomice, cu aspect „în picătură”. Alegerea tipului de implant, a volumului, formei și poziției acestuia se face împreună cu chirurgul, în funcție de anatomia pacientei, calitatea pielii, volumul glandei mamare, musculatură, dorințele pacientei și limitele medicale.

Consultația preoperatorie este esențială. Chirurgul discută cu pacienta despre dorințele ei, istoricul medical, eventualele sarcini, variații ponderale, tratamente, alergii și antecedente personale sau familiale.

Urmează examinarea sânilor și a toracelui. Sunt evaluate talia, greutatea, forma sânilor, poziția areolelor, calitatea pielii, cantitatea de țesut glandular și adipos, musculatura pectorală și eventualele asimetrii.

Pe baza acestor elemente, chirurgul propune tipul de implant, volumul, forma, poziția față de mușchi și locul inciziei. În această etapă se discută și limitele rezultatului, cicatricile, posibilele complicații și necesitatea supravegherii pe termen lung.

Un bilanț preoperator care include analize de rutina este necesar. Este necesară consultația cu medicul anestezist cu cel puțin 48 de ore înainte de intervenție. De asemenea, este prescris un bilanț radiologic al sânului, precum mamografie și/sau ecografie, în funcție de vârstă și situație.

Importanta opririi temporare (ideal definitive) a fumatului va fi explicata întrucât acesta determina întârzierea vindecării si creșterea ratei posibilelor complicații.

Înainte de operație este necesar un bilanț preoperator și respectarea indicațiilor medicului chirurg și ale anestezistului.

Este importanta oprirea completă a fumatului cu cel puțin o lună înainte de intervenție și continuarea abstinenței până la cicatrizare, în general cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații de vindecare, infecție, necroză cutanată și probleme legate de anestezie.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie administrate în cele 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Pacienta trebuie să nu mănânce și să nu bea cu aproximativ 6 ore înainte de operație, mai ales dacă intervenția se face sub anestezie generală.

Este necesară consultația preanestezică cu cel puțin 48 de ore înainte. De asemenea, poate fi prescrisă o ecografie sau mamografie înainte de operație. Este important ca pacienta să informeze medicii despre toate tratamentele urmate, alergii, antecedente chirurgicale, boli cronice, sarcini, alăptare sau eventuale probleme mamare anterioare.

Aceste informații sunt orientative și nu înlocuiesc consultația medicală. Planul final de tratament, tipul implantului, tehnica, riscurile individuale și recomandările postoperatorii trebuie stabilite direct cu chirurgul plastician și medicul anestezist.

Operația se face, cel mai frecvent, sub anestezie generală. În anumite cazuri rare, poate fi folosită anestezie locală aprofundată cu sedare intravenoasă. De obicei, intervenția necesită spitalizare de o zi, cu internare dimineața și externare a doua zi, dar în unele cazuri se poate face în regim ambulatoriu.

Chirurgul alege tehnica în funcție de fiecare caz. Inciziile pot fi plasate în mai multe zone:

în jurul areolei, la marginea inferioară a acesteia;

orizontal, sub mamelon;

în șanțul submamar, adică pliul natural de sub sân.

Prin aceste incizii se creează un spațiu în care se introduce implantul. Implantul poate fi poziționat:

Premuscular, adică în fața mușchiului pectoral, direct în spatele glandei mamare.

Retromuscular, adică mai profund, în spatele mușchiului pectoral.

Alegerea depinde de grosimea țesuturilor, forma toracelui, volumul dorit și recomandarea chirurgului.

Dacă există ptoză mamară asociată, poate fi necesară și o mastopexie, adică ridicarea sânilor. Aceasta presupune îndepărtarea excesului de piele și repoziționarea areolei, dar lasă cicatrici mai importante: în jurul areolei, vertical și uneori în șanțul submamar.

La final, se poate monta un dren pentru evacuarea sângelui sau lichidului acumulat în jurul protezei, apoi se aplică un pansament modelant, realizat cu bandaj elastic.

Durata intervenției variază, de obicei, între o oră și două ore și jumătate, în funcție de tehnică și de eventualele gesturi asociate.

Primele zile pot fi dureroase, mai ales dacă implanturile sunt mari sau sunt poziționate în spatele mușchiului pectoral. Durerea este tratată cu analgezice prescrise de medic. În mod favorabil, pacienta simte mai ales o tensiune importantă la nivelul sânilor.

Pot apărea edem, vânătăi și dificultate la ridicarea brațelor. Acestea sunt frecvente în primele zile și se reduc treptat.

Primul pansament este îndepărtat după câteva zile și este înlocuit cu unul mai ușor. De obicei se recomandă purtarea unui sutien de susținere zi și noapte timp de câteva săptămâni, conform indicației chirurgului.

Firele sunt, în majoritatea cazurilor, interne și resorbabile. Dacă se folosesc fire neresorbabile, acestea sunt îndepărtate după câteva zile.

Este recomandata diminuarea activității timp de aproximativ 5–10 zile. Activitatea sportivă este reluată, de regulă, după 1–2 luni, în funcție de vindecare și de acordul chirurgului.

Rezultatul final nu se apreciază imediat. Este nevoie de aproximativ 4–6 luni pentru ca sânii să își recapete suplețea și implanturile să se stabilizeze. Cicatricile rămân inițial vizibile, apoi se estompează progresiv pe măsura ce evoluează. Evoluția acestora durează, similar tuturor cicatricilor, aproximativ 12 luni.

Pe termen lung, pacienta trebuie să respecte controalele recomandate. Este importanța evaluarea de către chirurg dacă apare o modificare a sânului, durere, umflare, traumatism sau schimbare de consistență. Ecografia poate fi folosită pentru evaluarea integrității implantului, iar investigații suplimentare pot fi necesare în funcție de caz.

Augmentarea mamară cu implanturi este o intervenție chirurgicală reală și implică riscuri, chiar dacă este efectuată din motive estetice. Complicațiile pot fi legate de anestezie, de intervenția chirurgicală sau de implanturi.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: acumulare de sânge în jurul implantului, care poate apărea precoce și poate necesita reintervenție pentru evacuare și oprirea sângerării.

Serom: acumulare de lichid limfatic în jurul implantului. De obicei este asociat cu edem și poate determina creșterea temporară a volumului sânului. Dacă apare la distanță de operație, trebuie evaluat de chirurg.

Infecție: rară, dar poate necesita tratament antibiotic și, uneori, reintervenție cu drenaj și îndepărtarea temporară a implantului.

Necroză cutanată: complicație foarte rară, favorizată de tensiune excesivă, hematom, infecție sau fumat important. Poate necesita reintervenție și uneori îndepărtarea provizorie a implantului.

Cicatrizare anormală: cicatricile pot deveni lărgite, retractile, aderente, hiperpigmentate, hipertrofice sau, rar, cheloide.

Modificări de sensibilitate: pot apărea scăderea sau creșterea sensibilității sânului sau mamelonului. De obicei se ameliorează în timp, dar uneori poate persista.

Galactoree sau colecții lactate: foarte rar, pot apărea secreții lactate sau acumulare de lichid în jurul protezei.

Pneumotorax: complicație rară, dar posibilă, care necesită tratament specific.

Pliuri sau „valuri” vizibile/palpabile: proteza poate forma cute percepute la palpare sau vizibile sub piele, mai ales la paciente slabe sau cu țesut de acoperire subțire. Acestea pot fi adresate prin adăugare de grăsime proprie (lipofilling) in cursul aceleiași intervenții sau ulterior.

Contractură capsulară: organismul formează în mod normal o capsulă în jurul implantului. Uneori, aceasta se îngroașă și se contractă, ducând la întărirea sânului, durere sau deformare. În unele cazuri poate fi necesară reintervenția.

Ruptura implantului: implanturile nu sunt considerate definitive. Durata lor de viață este incertă. Ele evoluează diferit la fiecare persoana. Cu toate acestea, au o garanție pe viată din partea producătorului iar schimbarea lor in caz de ruptura este asigurata gratuit. Ruptura poate apărea prin uzură, traumatism sau deteriorarea învelișului. În cazul implanturilor cu gel de silicon, gelul, fiind coeziv, rămâne în capsula periprotetică, iar sansele de migrare in țesut sunt extrem de mici.

Deplasarea implantului: implantul se poate deplasa, afectând forma sânului. Aceasta complicație apare in general la persoanele cu țesuturi laxe, lipsite de elasticitate care se deformează prin efectul gravitației.

Rotația implantului: mai ales în cazul implanturilor anatomice, rotirea poate modifica aspectul sânului.

Deformarea peretelui toracic: în cazuri rare, protezele mari sau contracturile capsulare vechi pot imprima țesuturile și pot deforma peretele toracic.

Serom tardiv periprotetic: acumularea de lichid în jurul implantului la distanță de operație trebuie investigată, mai ales dacă este asociată cu modificări clinice.

Cea mai importanta complicație asociata implanturilor este limfomul anaplazic cu celule mari asociat implanturilor mamare, numit BIA-ALCL, și carcinomul spinocelular intracapsular, foarte rar. BIA-ALCL este un cancer rar al celulelor albe care apare ca reacție a organismului la implantul mamar; în majoritatea cazurilor diagnosticate precoce, tratamentul constă în îndepărtarea implantului și a capsulei din jur. El apare in asociere cu textura capsulei implantului.