Blefaroplastia estetică este intervenția chirurgicală prin care se corectează aspectul pleoapelor, atunci când acestea dau feței un aspect obosit, îmbătrânit sau încărcat. Poate viza pleoapele superioare, pleoapele inferioare sau toate cele patru pleoape.

Scopul intervenției este diminuarea semnelor de îmbătrânire de la nivelul pleoapelor și înlocuirea aspectului „obosit” cu o privire mai odihnită, mai relaxată și mai luminoasă. La pleoapele superioare se corectează în special excesul de piele care formează un pliu peste ochi. La pleoapele inferioare se pot corecta pielea lăsată, ridurile fine și pungile de grăsime.

Blefaroplastia poate fi realizată singură sau asociată cu alte proceduri de rejuvenare facială, cum ar fi liftingul frontal, liftingul feței și gâtului, peelingul, dermabraziunea, laserul sau injecțiile cu acid hialuronic.

Consultația începe cu evaluarea istoricului medical și o examinare a ochilor și pleoapelor. Chirurgul caută eventuale probleme care ar putea complica operația sau chiar contraindica intervenția, cum ar fi uscăciunea oculară importantă, insuficiența lacrimală sau alte patologii oculare.

De multe ori este recomandat și un consult oftalmologic specializat, pentru a depista o eventuală afecțiune oculară. Această etapă este importantă mai ales dacă pacientul are ochi uscați, iritații, lăcrimare, probleme de vedere, glaucom sau alte antecedente oftalmologice.

După analiza morfologică și dinamică a privirii, chirurgul explică soluția potrivită. Uneori poate recomanda o altă procedură sau o procedură asociată, de exemplu injecții cu acid hialuronic pentru cearcăne sau intervenție pe pleoapele superioare în același timp cu tratamentul pleoapelor inferioare.

Inainte de operație, chirurgul realizează o examinare atentă a pleoapelor și ochilor și poate recomanda un consult oftalmologic, mai ales dacă există ochi uscați, lăcrimare, iritații, antecedente de glaucom, probleme de vedere sau alte boli oculare.

Se efectuează un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale.

Medicamentele care conțin aspirină sau anticoagulante nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

În funcție de tipul de anestezie, poate fi necesar post alimentar, adică să nu mâncați și să nu beți cu aproximativ 6 ore înainte de intervenție.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de operație și până la cicatrizare, în general cel puțin 15 zile după intervenție. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

În ziua intervenției, pacientul trebuie să respecte instrucțiunile privind tratamentele permise, igiena feței, îndepărtarea machiajului și transportul la domiciliu după procedura ambulatorie.

Intervenția poate fi realizată sub anestezie locală simplă, anestezie locală cu sedare intravenoasă sau anestezie generală. Alegerea se face împreună cu chirurgul și medicul anestezist, în funcție de numărul pleoapelor operate, de amploarea gesturilor și de confortul pacientului.

Operația se poate face în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi după câteva ore de supraveghere. În unele cazuri, poate fi preferată o scurtă spitalizare, cu externare a doua zi.

Pentru pleoapele superioare, inciziile sunt plasate în pliul natural al pleoapei, între partea mobilă și partea fixă. Astfel, cicatricea este ascunsă în mod natural când ochiul este deschis.

Pentru pleoapele inferioare, inciziile sunt situate la 2–3 mm sub gene și se pot prelungi discret spre exterior, în pliurile naturale. Dacă problema este doar reprezentată de „pungi” de grăsime, fără exces de piele, se poate folosi abordul transconjunctival, cu incizie pe interiorul pleoapei, fără cicatrice vizibilă pe piele.

Prin aceste incizii, chirurgul îndepărtează sau repoziționează grăsimea inestetică și corectează excesul de piele și, uneori, de mușchi. În unele cazuri se pot asocia tehnici precum cantoplastia sau fixarea unghiului extern al ochiului, pentru susținerea pleoapei inferioare, ori lipostructura pentru tratarea cearcănelor.

Suturile se fac cu fire foarte fine, de obicei neresorbabile, care se îndepărtează după câteva zile. Durata intervenției variază între 30 de minute și 3 ore, în funcție de numărul pleoapelor operate și de procedurile asociate.

După blefaroplastie, durerea este de obicei redusă. Pacienții pot simți tensiune la nivelul pleoapelor, ușoară iritație oculară sau tulburări vizuale trecătoare. În primele zile se recomandă repaus și evitarea eforturilor intense.

Umflăturile, vânătăile și lăcrimarea sunt frecvente după intervenție, cu durată și intensitate variabile. Uneori, în primele zile, pleoapele nu se pot închide complet sau există o ușoară dezlipire a unghiului extern al ochiului; acestea sunt de obicei rapid reversibile.

Firele se îndepărtează între ziua 5 și ziua 7 după operație, iar revenirea la viața socială și profesională este posibilă, de obicei, după 6–20 de zile, în funcție de intensitatea vânătăilor și edemului.

Cicatricile pot rămâne ușor roz în primele săptămâni, dar machiajul este permis de obicei din ziua a 7-a. O ușoară indurație a zonelor tratate poate persista câteva luni, fără să fie vizibilă pentru cei din jur.

Rezultatul se apreciază după 3–6 luni, timp necesar pentru ca țesuturile să își recapete suplețea și cicatricile să se estompeze.

Blefaroplastia este o intervenție frecventă, dar rămâne o operație chirurgicală reală. Complicațiile sunt rare, însă pacientul trebuie să le cunoască.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: de cele mai multe ori este minor, dar dacă este important poate necesita evacuare.

Infecție: este excepțională la nivelul pleoapelor, dar pot apărea rare microabcese pe firele de sutură. O conjunctivită simplă poate fi prevenită sau tratată cu îngrijiri locale.

Cicatrici anormale: sunt foarte rare, deoarece pielea pleoapelor este foarte subțire și, de obicei, cicatrizează bine. Totuși, cicatricile pot fi mai vizibile decât se aștepta.

Tulburări ale secreției lacrimale: poate apărea lăcrimare persistentă sau, dimpotrivă, sindrom de ochi uscat. Uneori intervenția poate decompensa un deficit lacrimal preexistent.

Ptoză a pleoapei superioare: dificultate de deschidere completă a pleoapei superioare. Este rară, dar poate apărea mai ales la pacienții peste 70 de ani sau dacă există un deficit preexistent.

Lagophthalmie: dificultate sau imposibilitate de închidere completă a pleoapei superioare. Poate apărea în primele zile, dar persistența peste câteva săptămâni este rară.

Ectropion: retracția pleoapei inferioare în jos. Forma majoră este rară după o blefaroplastie corect realizată; forma minoră, cu aspect de „ochi rotund”, poate apărea pe pleoape cu tonus slab sau după retracții cicatriciale și se ameliorează de obicei în timp.

Diplopie, glaucom sau pierderea vederii: sunt complicații extrem de rare, dar descrise în literatura medicală.