Scurtarea buzei superioare, numită și lifting al buzei superioare, este o intervenție chirurgicală care reduce distanța dintre baza nasului și buza roșie superioară. Buza superioară include o parte albă, acoperită de piele, și o parte roșie, acoperită de mucoasă mai uscată.

La persoanele tinere, buza superioară este de obicei mai scurtă și, când gura este ușor deschisă, se pot vedea vârfurile incisivilor superiori. Odată cu vârsta, partea albă a buzei se alungește, buza roșie pare mai fină și mai puțin vizibilă, iar incisivii superiori pot fi acoperiți complet, în timp ce incisivii inferiori devin mai vizibili. Acestea sunt semne de îmbătrânire ale regiunii periorale.

Scopul intervenției este scurtarea înălțimii buzei superioare, pentru a reda proporții mai armonioase feței și pentru a îmbunătăți expunerea buzei roșii și, uneori, a dinților superiori.

Intervenția poate fi făcută singură sau asociată cu alte proceduri de întinerire facială, precum lifting cervico-facial, blefaroplastie sau lipofilling. Nu este o metodă de mărire volumetrică a buzei, ca acidul hialuronic, ci o procedură care modifică raporturile anatomice dintre nas și buza superioară.

Consultația începe cu o analiza a istoricului medical și o examinare atentă a buzei superioare și a cavității bucale. Chirurgul caută eventuale anomalii care ar putea complica intervenția sau care ar putea contraindica procedura.

Se face o analiză morfologică și dinamică a feței: lungimea buzei albe, expunerea buzei roșii, vizibilitatea dinților superiori în repaus și la zâmbet, raportul cu nasul, forma zâmbetului, simetria și proporțiile feței. Chirurgul trebuie să stabilească dacă liftingul de buză este soluția potrivită sau dacă rezultatul dorit ar fi obținut mai bine prin alt tratament.

Documentul subliniază că, după o analiză serioasă a feței și a fotografiilor din tinerețe, chirurgul poate recomanda abținerea de la intervenție dacă buza are deja o proporție satisfăcătoare.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale.

Înainte de operație, chirurgul analizează forma buzei superioare, distanța dintre nas și buza roșie, expunerea dinților, simetria și proporțiile feței. Este utilă compararea cu fotografii mai vechi, pentru a înțelege evoluția buzei în timp.

Se efectuează un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale. Dacă este necesară sedare sau anestezie generală, consultația cu medicul anestezist trebuie făcută cu cel puțin 48 de ore înainte.

Medicamentele care conțin aspirină sau anticoagulante nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

În funcție de tipul de anestezie, poate fi necesar să nu mâncați și să nu beți timp de aproximativ 6 ore înainte de operație.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de operație și până la cicatrizare, de obicei cel puțin 15 zile după intervenție. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Este important ca pacientul să înțeleagă că intervenția are efect asupra proporțiilor feței și asupra cicatricii vizibile la baza nasului. Decizia trebuie luată după o discuție detaliată cu chirurgul despre beneficiile, limitele, riscurile și eventualele alternative, cum ar fi tratamentele injectabile sau tratamentele dentare atunci când problema este dată de dinți prea scurți.

Principiul operației constă în îndepărtarea unei benzi de piele din zona situată imediat sub baza nasului, la marginea nărilor și a columelei. Cicatricea este planificată astfel încât o parte din ea să fie ascunsă în pliurile naturale ale nasului.

Poziția și dimensiunea cicatricii sunt adaptate pentru a reduce cât mai mult riscul unei cicatrici vizibile. Chirurgul calculează cu atenție câtă piele se îndepărtează și câtă piele trebuie păstrată, pentru a evita o corecție excesivă.

Intervenția poate fi realizată sub anestezie locală, sub anestezie locală cu sedare intravenoasă sau sub anestezie generală, mai ales dacă este asociată cu alte intervenții faciale. Alegerea depinde de caz și se stabilește cu chirurgul și anestezistul.

De obicei, procedura se face în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi după câteva ore de supraveghere.

După intervenție, durerea este de obicei redusă. Poate exista disconfort sau senzație de tensiune deasupra gurii. În primele săptămâni este recomandată o alimentație semilichidă, pentru a evita mișcările excesive ale buzei.

În primele zile, pacientul trebuie să se odihnească, să evite orice efort important și să aplice vaselină pe fire de trei ori pe zi, conform indicațiilor.

Postoperator apar frecvent edem și vânătăi, cu intensitate variabilă. Din cauza edemului, buza superioară poate părea uneori prea scurtă și umflată la început, dar aspectul se ameliorează în câteva săptămâni. Cicatricea este inițial roșie sau roz.

Urmele intervenției se estompează progresiv, iar revenirea la viața socio-profesională normală este rapidă. O ușoară indurație a zonei tratate poate persista câteva luni, fără să fie vizibilă pentru cei din jur.

Pacienta sau pacientul se poate machia ușor după 1–3 săptămâni, iar cicatricea se estompează după câteva săptămâni, devenind treptat mai discretă. Rezultatul se apreciază după 1–6 luni, însă cicatricea devine definitiv matură după aproximativ 1 an.

Liftingul buzei superioare este o intervenție relativ ușoară, dar rămâne o procedură chirurgicală, deci are riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Infecție: este excepțională după liftingul buzei superioare. Rareori pot apărea microabcese pe un punct de sutură; acestea se tratează, în general, prin îngrijiri locale.

Cicatrizare anormală: zona feței cicatrizează de obicei bine, dar cicatricea poate fi mai vizibilă decât era estimat. În primele 6 luni, faza inflamatorie poate face cicatricea roșie, ușor îngroșată sau sensibilă. După această perioadă, cicatricea se albește și devine mai fină.

Cicatrici late, aderente, înfundate sau patologice: cicatricile hipertrofice sau cheloide sunt rare, dar posibile și pot necesita tratamente specifice.

Chisturi epidermice: pot apărea de-a lungul cicatricii și, de multe ori, dispar spontan. Dacă persistă, pot fi îndepărtate la un control, fără să afecteze rezultatul final.

Asimetrie sau rezultat insuficient/excesiv: rezultatul poate fi perceput de pacient ca prea discret sau prea accentuat. Dacă buza rămâne ușor prea lungă după reducerea edemului, se poate face un retuș după aproximativ 3–6 luni. Dacă rezultatul este prea puternic, este nevoie de răbdare, deoarece buza poate coborî parțial pe măsură ce edemul scade.

Cicatrice vizibilă: deși zona cicatrizează de obicei bine, cicatricea este într-o zonă expusă a feței și poate necesita îngrijire locală, protecție solară sau tratamente specifice pentru cicatrici.