Lobulul despicat al urechii apare atunci când orificiul pentru cercel se lărgește progresiv sau se rupe complet până la marginea inferioară a lobului. Cel mai frecvent, cauza este purtarea cerceilor grei, tracțiunea repetată asupra lobului, un traumatism brusc sau agățarea cercelului.

Despicătura poate fi parțială, când orificiul este alungit dar marginea lobului nu este complet ruptă, sau completă, când lobul este separat în două părți. Problema este de obicei estetică, dar poate împiedica purtarea cerceilor și poate crea asimetrii între cele două urechi.

Tratamentul este chirurgical și urmărește refacerea continuității lobului, cu obținerea unei forme cât mai naturale. Există mai multe tehnici de reparare, iar alegerea depinde de tipul despicăturii, calitatea pielii, forma lobului și dorința pacientului de a putea repurta cercei ulterior.

Consultația începe cu examinarea lobului urechii: medicul apreciază dacă ruptura este parțială sau completă, dacă există cicatrici vechi, subțierea pielii, asimetrie sau deformare a marginii inferioare a lobului.

Se discută istoricul: când a apărut despicătura, dacă a fost produsă de un traumatism sau de cercei grei, dacă pacientul dorește să poarte cercei in continuare și dacă au existat probleme de cicatrizare în trecut.

Medicul explică poziția viitoarei cicatrici, limitele corecției și faptul că lobulul nu trebuie reperforat prea devreme. Dacă pacientul are tendință la cicatrici hipertrofice sau cheloide, acest lucru trebuie discutat înainte, deoarece zona urechii poate fi predispusă la astfel de cicatrici la unele persoane.

Înainte de intervenție, pacientul trebuie să informeze medicul despre alergii, tratamente anticoagulante, tulburări de coagulare, diabet, infecții locale sau tendință la cicatrici cheloide.

În ziua intervenției, zona trebuie să fie curată, fără infecții, iritații sau dermatită locală. Cerceii trebuie îndepărtați. Dacă pacientul ia medicamente care cresc riscul de sângerare, oprirea lor se face doar cu acordul medicului.

Fumatul poate afecta cicatrizarea, de aceea este recomandată oprirea lui înainte și după intervenție, mai ales la pacienții cu risc de vindecare dificilă.

Intervenția se face, de obicei, sub anestezie locală. Zona este dezinfectată, apoi medicul injectează anestezic local pentru ca procedura să fie nedureroasă.

În general, marginile vechi ale despicăturii sunt „împrospătate”, adică se îndepărtează un strat foarte fin de piele cicatricială de pe margini, pentru ca țesuturile să se poată lipi corect. Apoi lobulul este reconstruit prin suturi fine, în mai multe planuri, astfel încât forma lui să fie cât mai simetrică și cicatricea cât mai discretă.

În funcție de caz, chirurgul poate folosi o sutură simplă, tehnici cu mici lambouri locale sau tehnici care păstrează ori recreează un loc pentru viitorul orificiu de cercel. Uneori se preferă vindecarea completă a lobului și refacerea găurii pentru cercel la distanță de câteva luni, pentru a reduce riscul de recidivă.

Procedura este scurtă, de obicei ambulatorie, iar pacientul pleacă acasă imediat după intervenție.

După intervenție se aplică un pansament mic. Zona trebuie menținută curată și uscată conform instrucțiunilor medicului. Firele se scot, de obicei, la aproximativ 6–7 zile, conform unor ghiduri chirurgicale pentru repararea lobului urechii.

Trebuie evitată tracțiunea asupra lobului, dormitul direct pe urechea operată, manipularea excesivă a firelor și aplicarea de cercei până la vindecarea completă.

Reperforarea lobului se face doar după acordul medicului, de obicei după câteva luni. Este recomandat ca noua gaură să fie plasată lângă cicatrice, nu direct pe linia cicatricii, și să se evite cerceii grei.

Complicațiile sunt rare, dar pot apărea, ca după orice intervenție chirurgicală.

Complicațiile posibile includ:

Sângerare sau hematom: de obicei minore și controlabile prin compresie locală.

Infecție: rară, dar posibilă, mai ales dacă zona este traumatizată, atinsă frecvent sau dacă nu sunt respectate îngrijirile locale.

Cicatrice vizibilă: cicatricea poate fi fină, dar uneori poate rămâne mai vizibilă, roșie, îngroșată sau aderentă.

Cicatrice hipertrofică sau cheloidă: apare mai ales la persoanele cu predispoziție.

Asimetrie: lobulul reparat poate rămâne ușor diferit față de celălalt, mai ales dacă ruptura inițială a fost veche sau largă.

Recidivă: lobul se poate rupe din nou dacă se repun cercei prea devreme, dacă noul orificiu este făcut în cicatrice sau dacă sunt purtați cercei grei.