Invaginația mamelonului înseamnă că mamelonul nu este proiectat normal spre exterior, ci este retras, adâncit sau „ombilicat”. În mod normal, mamelonul este zona prin care se deschid canalele galactofore, adică acele canale prin care se elimină laptele în perioada alăptării. Proiecția normală a mamelonului este, în medie, de aproximativ 3–7 mm.

Mamelonul invaginat poate fi puțin sau complet retractat. Poate afecta unul sau ambii sâni. Uneori produce doar disconfort estetic, dar în alte cazuri poate fi asociat cu suferință psihologică, jenă intimă sau dificultăți funcționale.

Cauza este, de obicei, scurtarea canalelor galactofore și a septurilor fibroase din jur, care trag mamelonul spre interior. Intervenția chirurgicală are rolul de a recrea proiecția centrală a mamelonului.

Este important de reținut că obiectivul intervenției este morfologic, adică estetic și anatomic, nu funcțional pentru alăptare. Operația NU urmărește îmbunătățirea capacității de alăptare viitoare.

Consultația începe cu evaluarea gradului de invaginație: dacă mamelonul poate fi exteriorizat manual, dacă revine imediat în interior, dacă este retractat permanent, dacă afectează unul sau ambii sâni și dacă există asimetrie.

Medicul discută istoricul pacientei: când a apărut invaginația, dacă este prezentă din adolescență sau a apărut recent, dacă există durere, secreții mamelonare, modificări ale pielii, noduli, infecții mamare, sarcini, alăptare sau intervenții anterioare la sân.

Această diferențiere este importantă. O invaginație prezentă de mult timp este, de obicei, benignă. O retracție nou apărută, mai ales unilaterală, asociată cu secreții, sângerare, durere, nodul sau modificări ale pielii, trebuie investigată medical.

În consultație se explică limitele operației: chirurgia poate îmbunătăți proiecția mamelonului, dar nu poate garanta normalizarea completă și nu garantează păstrarea capacității de alăptare. Se discută și riscul de recidivă, sensibilitatea, cicatricile și eventualele alternative.

Înainte de intervenție, medicul evaluează gradul invaginației, istoricul medical și eventualele semne care impun investigații suplimentare: apariție recentă, unilateralitate, secreții, sângerare, nodul, durere sau modificări cutanate.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, în general cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, întârziere a vindecării, infecții și complicații respiratorii sau cardiace în timpul anesteziei. Țigara electronică este considerată la fel de nociva ca fumatul țigărilor obișnuite.

Dacă invaginația este legată de o infecție mamară, intervenția poate fi efectuata doar la distanță de episodul infecțios.

În ziua intervenției, zona trebuie să fie fără infecție activă, iritații sau leziuni cutanate. Pacienta trebuie să facă un dus in seara dinaintea si in dimineața operatiei cu sapun dermatocosmetic recomandat de doctor in cadrul consultației.

Intervenția se realizează, cel mai frecvent, sub anestezie locală, uneori asociată cu sedare la pacientele mai anxioase. De obicei se face în regim ambulatoriu, adică pacienta pleacă acasă în aceeași zi.

Există mai multe tehnici chirurgicale pentru corectarea mamelonului invaginat. Chirurgul alege metoda în funcție de severitatea invaginației, anatomia locală, calitatea pielii și obiectivul pacientei.

Principiul principal este eliberarea mamelonului prin secționarea în profunzime, sub mamelon, a canalelor galactofore scurtate și a bridelor fibroase care îl trag spre interior. Această eliberare permite mamelonului să iasă în relief.

Incizia este limitată la interiorul sau periferia mamelonului, astfel încât cicatricea să fie cât mai discretă, în zona pigmentată.

În unele tehnici se pot crea mici lambouri locale din jurul mamelonului, care formează un „inel” cutanat și ajută la menținerea proiecției. Alteori, se aplică un pansament special care exercită tracțiune asupra mamelonului timp de câteva zile.

Intervenția durează, de obicei, între 15 și 45 de minute. La final se aplică un pansament simplu, uneori cu sistem de tracțiune asupra mamelonului.

După intervenție sunt necesare pansamente timp de aproximativ 15 zile, până la îndepărtarea firelor, conform documentului. Durerea este, în general, controlată cu analgezice uzuale.

Dacă medicul a aplicat un pansament cu tracțiune asupra mamelonului, acesta trebuie păstrat și îngrijit conform instrucțiunilor primite. Este important să nu fie modificat sau strâns excesiv, pentru a evita afectarea vascularizației mamelonului.

Zona trebuie păstrată curată și uscată, iar pansamentele se schimbă conform recomandării medicului. Trebuie evitate traumatismele locale, frecarea, presiunea directă și sutienele care comprimă excesiv zona.

Rezultatul nu se apreciază imediat. Proiecția finală a mamelonului se evaluează după aproximativ 1 an, odată cu stabilizarea fenomenelor retractile de cicatrizare.

Este important de știut că operația nu „creează” un mamelon nou, ci exteriorizează mamelonul existent. Un mamelon foarte invaginat va rămâne, chiar și după intervenție, un mamelon corectat, nu neapărat identic cu unul care nu a fost niciodată invaginat.

Deși este o intervenție relativ ușoară, corecția mamelonului invaginat rămâne un act chirurgical și poate avea riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Necroza totală a mamelonului: este rară, dar posibilă dacă sistemul de tracțiune este prea important. Dacă apare, cicatrizarea poate recrea aspectul invaginat inițial.

Recidiva invaginației: mamelonul se poate retracta din nou, în grade și intervale variabile. Riscul este legat de severitatea inițială, tehnică, cicatrizare și retracția țesuturilor.

Tulburări de sensibilitate: pot apărea scăderea sau creșterea sensibilității mamelonului.

Cicatrici vizibile sau discromii: cicatricile sunt de obicei mici și situate în zona areolară, dar pot exista diferențe de culoare sau calitate a cicatricii.

Acutizarea unor fenomene chistice: la pacientele predispuse la dilatații de ducte galactofore, pot apărea sau se pot accentua fenomene chistice.

Infecție, sângerare, durere sau vindecare întârziată: sunt posibile, ca după orice intervenție.