Transferul de grăsime pentru reconstrucția mamară este o tehnică prin care se recoltează grăsime dintr-o zonă a corpului pacientei și se reinjectează în regiunea sânului reconstruit. Scopul este corectarea unor defecte de volum, îmbunătățirea conturului, reducerea unor neregularități și creșterea calității țesuturilor după mastectomie totală.

După mastectomie, reconstrucția sânului se poate face prin implant, prin lambouri, prin țesuturi proprii sau prin tehnici combinate. Transferul de grăsime este folosit frecvent ca etapă de rafinare după aceste reconstrucții, dar în unele cazuri poate contribui și la reconstruirea volumului sânului.

Tehnica presupune recoltarea grăsimii din zone donatoare precum abdomenul, șoldurile, coapsele sau genunchii, urmată de prepararea și reinjectarea ei în zona toraco-mamară. Deoarece este vorba despre țesut propriu, nu se introduce un material străin în corp.

Un avantaj important este că grăsimea transferată poate îmbunătăți calitatea pielii și a țesuturilor, mai ales în zonele care au fost iradiate. Totuși, o parte din grăsime se poate resorbi, iar rezultatul poate necesita mai multe ședințe. Stabilitatea rezultatului depinde și de menținerea unei greutăți corporale stabile.

Consultația stabilește dacă transferul de grăsime este potrivit pentru pacientă. Medicul evaluează reconstrucția existentă, calitatea pielii, zonele cu lipsă de volum, eventualele neregularități, istoricul oncologic, tratamentele anterioare și disponibilitatea zonelor donatoare de grăsime.

Este important ca greutatea să fie stabilă și apropiată de greutatea ideala. Reconstrucțiile cu țesut propriu depind de „capitalul gras” disponibil, iar dacă pacienta slăbește ulterior semnificativ, volumul obținut poate scădea.

La finalul consultației se discută etapele reconstrucției: numărul probabil de ședințe, posibile gesturi asociate, cum ar fi reconstrucția areolei și mamelonului, simetrizarea sânului opus sau liposucția zonei submamare. Se inițiază și un bilanț fotografic, care va fi continuat pe parcursul reconstrucției.

Înainte de intervenție se efectuează un bilanț preoperator.

Intervenția nu se poate efectua fără un aviz favorabil din partea medicului oncolog.

Inainte de intervenție se stabilește un plan de reconstrucție împreună cu chirurgul, în funcție de reconstrucția deja realizată, zonele care necesită corecție, cantitatea de grăsime disponibilă și obiectivele pacientei.

Este necesar un examen clinic atent al sânului reconstruit și al peretelui toracic. Dacă există neregularități sau noduli, medicul poate recomanda ecografie și, în caz de îndoială, micro-biopsie înainte de intervenție. După intervenție, orice tumefacție care crește trebuie investigată.

Se realizează un bilanț fotografic și un bilanț preoperator conform recomandărilor. Consultația cu medicul anestezist trebuie făcută cu cel puțin 48 de ore înainte de operatie.

Medicamentele care conțin aspirină sau antiinflamatoare nu trebuie administrate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, în general cel puțin 15 zile după intervenție. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, eșec chirurgical, infecții și complicații respiratorii sau cardiace în timpul anesteziei. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Intervenția se face de obicei sub anestezie generală. Dacă este vorba doar despre lipostructură, spitalizarea este scurtă, aproximativ 12–24 de ore; dacă sunt asociate alte gesturi chirurgicale, durata spitalizării depinde de procedura cea mai amplă.

Operația începe cu marcarea precisă a zonelor de recoltare și a zonelor care urmează să primească grăsimea. Alegerea zonelor donatoare depinde de depozitele disponibile, de dorințele pacientei și de cantitatea de grăsime necesară.

Grăsimea este recoltată prin liposucție, folosind mici incizii plasate în pliurile naturale. Se utilizează canule fine, iar grăsimea extrasă este apoi pregătită printr-un proces care separă celulele grase viabile de lichidele sau elementele care nu sunt utile pentru grefare.

Apoi grăsimea este reinjectată prin canule foarte fine, prin incizii de aproximativ 1–2 mm. Injectarea se face în mai multe straturi și pe traiecte multiple, pentru a crește suprafața de contact dintre celulele grase implantate și țesuturile care le primesc. Acest lucru ajută la „prinderea” grefei.

De obicei, chirurgul poate realiza o ușoară supracorecție, deoarece o parte din grăsime se resoarbe după operație. Durata intervenției depinde de numărul zonelor tratate, de cantitatea de grăsime transferată și de eventualele gesturi asociate; poate varia de la 1 la 2 ore.

După intervenție, durerile sunt de obicei moderate, dar pot fi tranzitoriu mai intense în zonele de recoltare. Umflarea și vânătăile apar în primele 48 de ore și se resorb de obicei în 10–20 de zile.

Este recomandat să nu expuneți la soare sau UV zonele operate timp de cel puțin 6 luni, deoarece există risc de pigmentare cutanată. Rezultatul începe să fie vizibil după reducerea edemului și a vânătăilor, în general după aproximativ 1 lună, dar rezultatul final necesită 3–6 luni.

În ceea ce privește volumul, evaluarea se face la aproximativ 3–6 luni după intervenție. Dacă este nevoie, o nouă ședință poate fi planificată după această perioadă.

Pe termen lung, grăsimea transferată este influențată de variațiile de greutate. Dacă pacienta slăbește mult, volumul sânului reconstruit poate scădea; dacă se îngrașă mult, poate crește. Stabilitatea ponderală este importantă pentru menținerea rezultatului.

Transferul de grăsime este, în general, o procedură bine tolerată, dar rămâne o intervenție chirurgicală și poate avea riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Durere, edem și vânătăi: pot apărea atât la nivelul sânului, cât și în zonele de recoltare. De obicei sunt moderate și se ameliorează progresiv.

Oboseală postoperatorie: poate fi resimțită timp de una-două săptămâni, mai ales dacă s-a recoltat o cantitate importantă de grăsime sau dacă s-a asociat liposucție mai amplă.

Infecție: este rară și este prevenită de obicei prin antibiotic perioperator. Dacă apare, se tratează prin antibiotice, gheață, îngrijiri locale.

Pneumotorax: excepțional, poate apărea la injectarea în zona toracică și necesită tratament specific dacă este important. Leziunile organelor intratoracice sunt teoretic posibile, dar nu au fost observate în practica normală realizată de chirurgi formați pentru această tehnică.

Citosteatonecroză / necroză grasă: zonele de grăsime care nu se vascularizează pot deveni mai ferme, formând noduli sau zone întărite. De obicei se înmoaie treptat în câteva luni, dar dacă cresc progresiv trebuie investigate.

Calcificări sau microcalcificări: pot apărea în sânul reconstruit, dar acestea sunt diferite de calcificările suspecte pentru cancer și, în general, nu creează probleme de diagnostic pentru radiologi experimentați.

Rezultat insuficient sau neregularități: pot exista hipo-corecție, asimetrie ușoară sau neregularități. Acestea sunt de obicei accesibile unui tratament complementar la distanță de aproximativ 6 luni.