Reconstrucția sânului cu lambou (piele, grăsime ± mușchi) de pe fața internă a coapsei este o tehnică de reconstrucție mamară autologă, adică folosește propriile țesuturi ale pacientei, nu un implant. Este utilizată după mastectomie, atunci când glanda mamară, uneori împreună cu pielea și areola, a fost îndepărtată din cauza unor forme de cancer de sân.

Sunt două tipuri principale de lambouri luate din regiunea internă a coapsei:

Lamboul gracilis TMG/TUG: folosește un mic mușchi accesoriu, mușchiul gracilis, împreună cu piele și grăsime de la rădăcina coapse de pe fata interna a acesteia.

Lamboul PAP: folosește piele și grăsime de la rădăcina coapsei, fără prelevare de mușchi.

Aceste tehnici sunt propuse mai ales atunci când implanturile nu sunt recomandate sau nu sunt dorite, de exemplu din cauza calității pielii, a radioterapiei, a dorinței pacientei de a evita implanturile sau a contraindicațiilor pentru implant. Ele pot fi potrivite în special pentru paciente slabe, cu volum mamar mic sau moderat și fără suficient țesut abdominal pentru o reconstrucție cu țesut de pe abdomen.

Evoluția pe termen lung a unui sân reconstruit cu țesut propriu este mai buna decât cea cu implant siliconic. Sânul se simte cald, natural, se integrează bine si este mai suplu decât cel reconstruit cu implant. De asemenea, pentru pacientele care au beneficiat de radioterapie in cadrul tratamentului pentru cancerul mamar, pielea afectata de radioterapie poate fi îndepărtată si înlocuita cu țesut sănătos care, de cele mai multe ori, îmbunătățește si calitatea pielii din jur.

Există și alte opțiuni: implanturi, lambouri abdominale, lipofilling sau utilizarea unei proteze externe. Alegerea depinde de anatomia pacientei, tratamentele oncologice, dorințe, riscuri și recomandarea echipei medicale.

In toate cazurile in care pacienta dorește reconstrucția sânului după mastectomie, este necesar un aviz favorabil pentru operație din partea medicului oncolog.

Consultația preoperatorie stabilește dacă această tehnică este potrivită. Chirurgul evaluează forma și volumul sânului de reconstruit, sânul opus, tratamentele oncologice, istoricul de radioterapie, starea generală, fumatul, greutatea, calitatea țesuturilor și disponibilitatea țesutului de pe fața internă a coapsei.

Lambourile gracilis și PAP se adresează în special pacientelor nefumătoare și ideal fără obezitate, cu IMC sub 30.

Înainte de operație se verifică imagistica mamară, cum ar fi mamografie sau ecografie a celuilalt sân, dacă ultimul control nu este suficient de recent. Se realizează bilanțul preoperator și consultația cu medicul anestezist cu cel puțin 48 de ore înainte de intervenție.

Medicul explică faptul că este o intervenție minuțioasă, cu anastomoze microvasculare, și că recuperarea depinde de starea generală, de durata intervenției și de vindecarea atât a sânului, cât și a zonei donatoare de la coapsă.

Se discută și etapele ulterioare posibile: retușuri, lipofilling, simetrizarea celuilalt sân și reconstrucția areolo-mamelonară. Reconstrucția mamară nu modifică supravegherea oncologică, iar controalele pentru cancer continuă conform recomandărilor oncologului.

Înainte de operație se realizează un bilanț preoperator și o consultație cu medicul anestezist cu cel puțin 48 de ore înainte de intervenție. Se verifică imagistica mamară a celuilalt sân, prin mamografie sau ecografie, dacă ultimul control nu este suficient de recent.

Este importantă oprirea completă a fumatului cu cel puțin o lună înainte de operație și până la cicatrizare, de obicei cel puțin o luna după operație. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, eșec chirurgical, infecție și complicații respiratorii sau cardiace la anestezie. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Țesuturile transferate de la nivelul coapsei sunt conectate prin vase de sânge (artera si vena). Acestea trebuie evaluate înainte de intervenție, ideal, printr-o tomografie computerizata (CT) cu substanța de contrast. Aceasta tehnica imagistica permite identificarea precisa a vaselor de sânge si scurtarea considerabila a timpului operator si perioadei sub anestezia generala.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie luate cu 3 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel. Deoarece riscul de tromboză este important în această intervenție, medicul anestezist poate prescrie ciorapi compresivi și tratament antitrombotic, care se poartă sau se administrează înainte de operație și 2 săptămâni după externare.

Pacienta trebuie să înțeleagă că este o intervenție lungă, cu spitalizare de minimum 3 zile și convalescență de minimum 4 săptămâni. Trebuie planificat sprijin acasă, mai ales în primele săptămâni, deoarece mersul poate fi mai lent din cauza zonei donatoare de la coapsă.

Intervenția este o operație de microchirurgie. Chirurgul prelevează un lambou de piele și grăsime de la rădăcina coapsei, împreună cu vasele de sânge care îl hrănesc. În cazul lamboului gracilis TMG/TUG, se prelevează și o parte din mușchiul gracilis; în cazul lamboului PAP, se prelevează doar piele și grăsime, cu vasele de sânge.

După prelevare, lamboul este transferat la nivelul toracelui. Vasele sale sunt conectate la vasele din zona sânului cu tehnici de microchirurgie, folosind lupe cu magnificatie mare sau microscop. Apoi lamboul este modelat pentru a recrea forma sânului, de obicei cu aspect natural, ușor conic.

Reconstrucția poate fi:

Imediată, realizată în același timp cu mastectomia.

Secundară, realizată la distanță, după mastectomie și după eventualele tratamente complementare.

În reconstrucția secundară, cicatricea de mastectomie este folosită de obicei ca modalitate de abord.

Dacă reconstrucția este imediată și pielea sânului poate fi păstrată, cicatricea poate fi plasată în șanțul submamar, cu o mică zonă de piele pentru supravegherea lamboului.

Zona donatoare de la coapsă este închisă astfel încât cicatricea să fie plasata, în general, din pliul inghinal spre pliul subfesier, de-a lungul pliurilor naturale ale pielii sau oblic pe fata interna si posterior la nivelul coapsei pentru reducerea tensiunii pe cicatrice. După stabilizarea volumului și formei sânului reconstruit, pot fi propuse ulterior simetrizarea sânului opus, remodelarea lamboului, transfer de grăsime și reconstrucția areolei și mamelonului.

Operația durează, de obicei, între 4 și 8 ore. La final se aplică un pansament modelant la coapsă și la sân. Sânul reconstruit este lăsat parțial descoperit pentru a permite supravegherea lamboului: culoare, căldură, recolorare și absența presiunii. De obicei se montează drenuri atât la nivelul coapsei, cât și la nivelul sânului reconstruit.

După operație, durerile sunt, de obicei, moderate sau reduse, iar analgezicele sunt prescrise sistematic. Pot apărea edem și vânătăi la nivelul sânului reconstruit și al coapsei.

Spitalizarea este de cel puțin 3 zile. Externarea este permisă după ce se confirmă succesul intervenției, absența trombozei și după îndepărtarea drenurilor.

Pansamentele sunt refăcute regulat până la vindecare, care durează cel puțin 2 săptămâni. Disconfortul de la nivelul coapsei poate fi important în primele zile și poate obliga pacienta să meargă mai lent. Se recomandă o convalescență de cel puțin 4 săptămâni. Uneori poate persista o jenă la coapsă în primele luni, dar de obicei fără sechele importante pe termen lung.

Rezultatul este vizibil imediat ca volum și formă, permițând pacientei să se îmbrace mai normal. Totuși, forma finală se apreciază după reducerea edemului. La început, sânul poate părea prea fix sau neregulat, ori poate exista insuficiență de volum. Chirurgul evaluează rezultatul după aproximativ 2–3 luni, moment în care pot fi discutate retușuri, mai ales pentru simetrie care se pot programa începând cu luna a șasea postoperator.

Sânul reconstruit rămâne, de regulă, mai puțin sensibil decât un sân natural, dar mai armonios fata de un sân reconstruit cu implant siliconic. Integrarea psihologică a noului volum poate fi uneori dificilă; sprijinul medical și familial sunt importante in perioada de recuperare.

Această intervenție este complexă si lungă. Majoritatea pacientelor evoluează bine, dar pot apărea complicații.

Complicațiile posibile includ:

Tromboza anastomozelor vasculare: vasele mici conectate la microscop se pot bloca. Riscul este mai crescut la paciente diabetice, supraponderale sau fumătoare. Dacă apare tromboză, poate fi necesară reintervenție de urgență pentru salvarea lamboului. Dacă aceasta eșuează, poate apărea necroza lamboului și poate fi necesară îndepărtarea lui.

Hematom: acumularea de sânge poate apărea în ciuda atenției intraoperatorii și poate necesita reintervenție rapidă pentru evacuare.

Întârziere de cicatrizare: este una dintre cele mai frecvente complicații. Poate presupune deschiderea parțială a cicatricii și pansamente până la închiderea completă.

Necroză parțială a lamboului: apare atunci când o parte din lambou nu este suficient vascularizată. Poate necesita intervenție chirurgicală sau pansamente prelungite.

Citosteatonecroză / necroză grasă tardivă: poate forma noduli fermi în sânul reconstruit, nedureroși. Ei trebuie diferențiați de o recidivă a bolii. De obicei aceștia se înmoaie in timp, sânul devine suplu. Exista situații când ei pot persista si se îndepărtează chirurgical.

Infecție: este posibilă, deși este rara.

Asimetrie reziduală: este imposibil să se reconstruiască un sân perfect simetric cu celălalt. Pot exista diferențe de volum, formă, culoare și sensibilitate.

Cicatrici vizibile sau nefavorabile: cicatricile sunt inevitabile și pot deveni roșii, umflate, aderente, îngroșate, hiperpigmentate sau late.

Sensibilitate redusă: sânul reconstruit este de obicei puțin sensibil. Recuperarea sensibilității poate include senzații de durere, înțepături, cald-rece sau furnicături.