Reconstrucția sânului cu implant este o intervenție prin care se recreează volumul și conturul sânului după mastectomie, adică după îndepărtarea glandei mamare, a unei porțiuni de piele și a areolei. Este o opțiune atunci când pielea și mușchiul pectoral permit acoperirea implantului în condiții bune.

Reconstrucția mamară nu este obligatorie. Unele paciente pot fi mulțumite cu o proteză externă, iar alegerea reconstrucției rămâne personală. Există și alte tehnici de reconstrucție care folosesc țesuturi proprii de la nivelul abdomenului, coapselor sau spatelui.

Reconstrucția prin implant este, în general, una dintre cele mai simple metode de reconstrucție mamară. În anumite cazuri, dacă pielea disponibilă este insuficientă, poate fi necesară o etapă de expansiune tisulară, adică montarea unei proteze temporare care întinde progresiv pielea înainte de implantul definitiv.

Implanturile mamare sunt formate dintr-un înveliș de silicon și pot fi umplute cu ser fiziologic sau cu gel de silicon. Pot avea forme rotunde sau anatomice, iar alegerea depinde de anatomia pacientei, de obiectivul reconstrucției și de recomandarea chirurgului.

Consultația stabilește dacă reconstrucția cu implant este potrivită pentru pacientă. Chirurgul evaluează calitatea pielii, grosimea țesuturilor, mușchiul pectoral, cicatricea de mastectomie, tratamentele oncologice efectuate sau planificate, radioterapia, forma sânului opus și dorințele pacientei.

Se discută dacă se poate monta direct implantul definitiv sau dacă este nevoie de expansiune tisulară. Medicul explică și faptul că expansiunea presupune, de obicei, două etape: montarea expanderului și apoi înlocuirea lui cu proteza permanentă.

În consultație se discută tipul implantului, forma, volumul, limitele rezultatului și faptul că reconstrucția cu implant poate reda volumul, dar nu poate recrea perfect un sân natural. O anumită asimetrie poate persista.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator. Se verifică imagistica sânului opus, prin mamografie sau ecografie, dacă ultimul control nu este suficient de recent.

Înainte de intervenție se face un bilanț preoperator și se verifică imagistica sânului opus, prin mamografie sau ecografie, dacă ultimul control nu este suficient de recent.

Consultația cu medicul anestezist trebuie făcută, de obicei 48 de ore înainte de operație.

Medicamentele care conțin aspirină sau anticoagulante nu trebuie administrate cu 10 zile înainte de operație, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, de obicei cel puțin 15 zile după operație. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Medicul anestezist poate prescrie ciorapi antitromboză pentru prevenirea flebitei, de purtat înainte de operație și până la externare.

Intervenția se face sub anestezie generală și necesită, de obicei, spitalizare una sau doua nopți.

Pacienta trebuie să discute cu chirurgul dacă reconstrucția va fi imediată sau secundară, dacă va fi necesar expander, ce tip de implant se va folosi, ce cicatrici sunt de așteptat și dacă vor fi necesare etape ulterioare precum simetrizarea sânului opus sau reconstrucția areolei și mamelonului.

Reconstrucția se poate face imediat, în același timp cu mastectomia, sau secundar, la distanță de tratamentele oncologice necesare. De obicei, chirurgul folosește cicatricea de mastectomie ca abord chirurgical. Această cicatrice poate fi ameliorată, dar nu poate dispărea complet.

Implantul este plasat, cel mai frecvent, sub piele și sub mușchiul pectoral. În cazurile simple, se poate monta direct proteza definitivă. În alte cazuri, se montează mai întâi o proteză temporară de expansiune, umplută treptat cu ser fiziologic pentru a întinde pielea și a crea spațiul necesar implantului final.

Dacă se folosește expanderul, umplerea se face progresiv, de obicei săptămânal, timp de 4–12 săptămâni, până la obținerea unui volum mai mare decât sânul opus. Apoi se așteaptă încă 3–6 luni, pentru ca pielea să se stabilizeze, iar a doua intervenție înlocuiește expanderul cu o proteză permanentă.

Reconstrucția areolei și mamelonului se face, cel mai frecvent, ulterior, după stabilizarea volumului sânului. Poate fi necesară și simetrizarea sânului opus, în aceeași intervenție sau într-o etapă separată.

Intervenția se face sub anestezie generală, durează de obicei 1–2 ore, iar la final se aplică un pansament modelant cu benzi elastice, asemănător unui sutien.

După operație, durerile pot fi prezente câteva zile și pot necesita calmante mai puternice la început, apoi analgezice obișnuite timp de aproximativ 10 zile. Pot apărea edem, vânătăi și dificultăți la ridicarea brațului.

Pansamentele se schimbă regulat. Purtarea unui sutien de susținere zi și noapte poate fi necesară timp de câteva săptămâni.

Se recomandă, de obicei, o convalescență de 2–3 săptămâni, iar sportul se reia după 1–2 luni, cu acordul chirurgului.

După montarea unui implant permanent, sânul reconstruit poate părea fix, iar pielea poate fi puțin sensibilă. Unele paciente pot simți contracții ale mușchiului pectoral. Sunt necesare 2–3 luni pentru a aprecia rezultatul și pentru a discuta eventuale corecții.

Dacă s-a montat un expander, umplerea se face progresiv, iar a doua intervenție pentru implantul definitiv se face, de regulă, după câteva luni.

Reconstrucția sânului cu implant este o intervenție chirurgicală reală, iar riscurile pot fi legate de anestezie, vindecare, gestul chirurgical sau implant.

Complicațiile posibile includ:

Infecție: poate necesita antibiotic, drenaj sau reintervenție. În cazuri mai severe, poate fi necesară îndepărtarea implantului.

Hematom: acumulare de sânge care poate necesita evacuare chirurgicală.

Necroză cutanată: riscul este crescut după radioterapie, dacă pielea este subțire sau dacă există tensiune excesivă. Fumatul crește acest risc. Necroza poate duce la expunerea implantului și la necesitatea îndepărtării lui.

Cicatrici nefavorabile: cicatricile pot fi roșii, groase, pigmentate, aderente, retractile sau mai vizibile decât se aștepta.

Contractură capsulară: corpul formează în mod normal o capsulă în jurul implantului. Uneori aceasta se contractă și poate produce sân dur, dureros, deformat sau prea rotund. Riscul este mai mare dacă a existat radioterapie.

Pliuri sau „valuri” vizibile: pot apărea când țesuturile care acoperă implantul sunt subțiri.

Deplasarea implantului: implantul se poate deplasa, uneori prin contracțiile mușchiului pectoral, și poate necesita corecție.

Ruptura, dezumflarea sau uzura implantului: implanturile nu sunt considerate definitive. Dacă implantul se rupe sau se uzează, este necesară înlocuirea lui.

Serom tardiv peri-protetic: foarte rar, poate apărea o acumulare de lichid în jurul implantului, care necesită investigații.

BIA-ALCL: foarte rar, poate apărea un limfom anaplazic cu celule mari asociat implanturilor mamare, mai ales cu anumite implanturi macro-texturate. In cazul depistării la controalele de rutina este necesara intervenția chirurgicala de îndepărtare a capsulei implantului si evaluare oncologica.