Rinoplastia este intervenția chirurgicală prin care se modifică forma nasului, de obicei cu scop estetic, dar uneori și funcțional, atunci când există probleme de respirație nazală. Operația poate corecta aspecte congenitale, vizibile de la adolescență, modificări apărute după traumatisme sau modificări legate de îmbătrânire.

Scopul este obținerea unui nas cu aspect natural, armonizat cu restul feței și adaptat personalității pacientului. Rinoplastia nu urmărește perfecțiunea, ci o îmbunătățire realistă și echilibrată.

Principiul intervenției este remodelarea structurilor osoase și cartilaginoase ale nasului. Pielea care acoperă nasul se va adapta treptat la noua formă. De aceea, calitatea și grosimea pielii au un rol important în rezultatul final. În majoritatea cazurilor, inciziile sunt ascunse în interiorul nărilor, astfel încât cicatricile sunt inexistente sau foarte puțin vizibile.

Dacă există o obstrucție nazală, aceasta poate fi tratată în același timp operator, de exemplu prin corectarea deviației de sept sau a hipertrofiei cornetelor nazale. Rinoplastia se poate face atât la femei, cât și la bărbați, de obicei după încheierea creșterii, în jurul vârstei de 16 ani.

În anumite cazuri, rinoplastia poate fi asociată cu alte intervenții ale feței, de exemplu genioplastia, adică modificarea bărbiei, pentru îmbunătățirea profilului facial.

Consultația începe cu analizarea motivelor pentru care pacientul dorește rinoplastia. Chirurgul evaluează forma nasului, raporturile nasului cu restul feței, profilul, simetria, calitatea pielii și respirația nazală printr-un examen endonazal.

Scopul consultației este stabilirea unui rezultat ideal, dar realist, potrivit feței, dorințelor și personalității pacientului. Chirurgul poate deveni un ghid în alegerea formei viitoare și a tehnicii potrivite, iar uneori poate chiar să descurajeze operația dacă rezultatul dorit nu este realist sau dacă intervenția nu este indicată.

Înainte de intervenție se efectuează un bilanț preoperator. Consultația cu medicul anestezist trebuie făcută, de obicei, cu 48 de ore înainte de operație.

Înainte de operație, pacientul discută detaliat cu chirurgul despre dorințele sale și despre ceea ce este realist. Se face analiza nasului, a feței și a respirației nazale. Poate fi realizată o simulare fotografică, dar aceasta rămâne orientativă.

Se efectuează un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale. Consultația cu medicul anestezist trebuie făcută, de obicei, cu 48 de ore înainte de intervenție.

Medicamentele care conțin aspirină, anticoagulante sau antiinflamatoare nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de operație și până la cicatrizare, în general cel puțin 15 zile după intervenție. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

În ziua intervenției, pacientul trebuie să respecte indicațiile anestezistului privind postul alimentar pentru lichide si solide de 6 ore înainte de operație, tratamentele permise, igiena și prezentarea la clinică. Este util să planifice transportul la domiciliu și o perioadă de repaus în primele zile, cu evitarea efortului, a expunerii la soare și a situațiilor în care nasul ar putea fi lovit.

Intervenția se face sub anestezie generală.

Rinoplastia poate fi realizată în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi după câteva ore de supraveghere. În alte cazuri, este preferată o spitalizare scurtă, cu internare dimineața sau în ajun și externare a doua zi.

Inciziile sunt, de obicei, ascunse în interiorul nărilor sau la nivelul columelei (partea de piele care separa narile la exterior). Uneori sunt necesare incizii externe la baza aripilor nazale, dacă trebuie redusă dimensiunea nărilor.

După incizii, chirurgul remodelează osul și cartilajul nasului. În funcție de obiectiv, se poate îngusta un nas prea lat, se poate îndepărta o cocoașă, se poate corecta o deviație, se poate rafina vârful, scurta un nas prea lung sau redresa septul. Uneori se folosesc grefe de cartilaj sau os pentru a umple o depresiune, a susține o zonă a nasului sau a îmbunătăți forma vârfului.

La final, inciziile sunt închise cu fire fine, de obicei resorbabile. În unele cazuri se introduc meșe sau materiale absorbante în fosele nazale. Pe nas se aplică benzi adezive modelante și o atelă de protecție, din ghips, plastic sau metal, care poate urca uneori pe frunte. Durata intervenției variază, în general, între 2 si 4 ore.

După rinoplastie, durerile sunt de obicei reduse. Principalul disconfort din primele zile este imposibilitatea de a respira pe nas, mai ales dacă au fost introduse meșe în fosele nazale.

În jurul pleoapelor pot apărea umflături și vânătăi, cu durată și intensitate variabile. Se recomandă repaus și evitarea eforturilor în primele zile după operație. Meșele sunt îndepărtate între ziua 1 și ziua 5, iar atela nazală se scoate între ziua 5 și ziua 8. Uneori este înlocuită cu o atelă mai mică pentru câteva zile suplimentare.

După îndepărtarea atelei, nasul poate părea încă masiv din cauza edemului. Respirația poate rămâne dificilă temporar, din cauza umflării mucoasei și a crustelor din fosele nazale. Urmele operației se reduc progresiv, iar revenirea la viața socială și profesională este posibilă, în general, după 10–20 de zile, în funcție de caz.

Expunerea la soare trebuie evitată în primele săptămâni, mai ales cât timp există vânătăi. Sporturile și activitățile fizice intense trebuie evitate în primele 3 luni.

Rezultatul începe să fie apreciabil după 2–3 luni, dar forma definitivă se stabilizează lent, în 6 luni până la 1 an. Modificările aduse prin rinoplastie sunt considerate definitive, cu excepția schimbărilor minore și tardive legate de îmbătrânirea naturală.

Rinoplastia este o intervenție chirurgicală reală, chiar dacă este realizată de cele mai multe ori din motive estetice. Complicațiile sunt rare atunci când operația este efectuată corect de un chirurg calificat, dar pacientul trebuie să le cunoască.

Complicațiile posibile includ:

Sângerări: pot apărea în primele ore după operație și sunt de obicei moderate. Dacă sunt importante, pot necesita un nou tamponament nazal sau, rar, reintervenție.

Hematoame: acumulări de sânge care pot necesita evacuare dacă sunt voluminoase sau dureroase.

Infecție: este foarte rară, deși fosele nazale conțin în mod natural microbi. Dacă apare, necesită tratament adecvat.

Cicatrici inestetice: pot apărea doar dacă există incizii externe. Sunt rareori suficient de vizibile încât să necesite retuș.

Tulburări respiratorii: după rinoplastie pot apărea dificultăți de respirație nazală, uneori legate de o problemă anatomică sau de valva nazală. Dacă persistă, pot necesita corecție chirurgicală.

Afectări cutanate: sunt rare și pot fi legate de atela nazală sau de fumat. Eroziunile simple se vindecă de obicei fără urme, dar necrozele cutanate, excepționale, pot lăsa o mică zonă cicatricială.

Imperfecțiuni de rezultat: pot apărea din cauza unui neînțelegeri privind obiectivul, a reacției cicatriciale individuale, a fibrozării sau a modului în care pielea se redrapează pe noua structură. Dacă sunt deranjante, pot fi corectate chirurgical, dar numai după câteva luni, când țesuturile s-au stabilizat.