Sânii tuberoși sunt o malformație congenitală a sânilor, legată de o anomalie a bazei mamare și de o tulburare de creștere a sânului. De obicei, devin vizibili la pubertate. Un sân tuberos poate avea formă de tub sau „tubercul”, cu o bază de implantare îngustă și cu expansiune insuficientă a pielii și a glandei mamare.

Mai multe elemente pot fi prezente: formă mai mult sau mai puțin cilindrică a sânului, segment inferior scurt, poziție anormală a șanțului submamar, areolă mărită sau proeminentă printr-o herniere a glandei prin placa areolară și, frecvent, asimetrie de formă și volum între cei doi sâni.

Aceste modificări pot avea impact important asupra imaginii de sine, mai ales la adolescente și femei tinere. Pot produce disconfort psihologic, jenă în viața intimă și dificultăți în alegerea hainelor sau lenjeriei.

Scopul intervenției este corectarea tuturor acestor anomalii pentru a obține sâni cu formă naturală, mai simetrici și mai armonioși cu corpul.

Consultația este esențială, deoarece sânii tuberoși pot avea forme foarte diferite. Chirurgul evaluează gradul de tuberozitate, forma sânului, poziția șanțului submamar, dimensiunea areolei, hernierea glandei, volumul sânilor, calitatea pielii și asimetria dintre cele două părți.

Se discută obiectivele realiste: obținerea unei forme naturale și mai simetrice, nu perfecțiunea absolută. Se stabilește strategia tehnică: reducerea areolei, remodelarea glandei, implant, transfer de grăsime, corecția șanțului submamar, corecția ptozei sau combinații între aceste metode.

Pentru pacientele minore, este necesar consimțământul părinților, cu autorizație de intervenție semnată de ambii părinți.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale. Consultația cu medicul anestezist trebuie realizată, de obicei, cu 48 de ore înainte de intervenție. Pe lângă investigațiile uzuale, poate fi necesar un bilanț radiologic al sânilor: mamografie, ecografie sau IRM, mai ales în caz de sâni denși, antecedente familiale, leziuni suspecte sau înainte de transferul de grăsime.

Inainte de operație se face un bilanț preoperator cu analize de rutina și o consultație cu medicul anestezist, de obicei cu 48 de ore înainte de intervenție. În funcție de caz, poate fi necesar un bilanț imagistic al sânilor: mamografie, ecografie sau IRM, mai ales în caz de sâni denși, antecedente familiale, leziuni suspecte sau înaintea unui transfer de grăsime.

Poate fi necesară oprirea contracepției orale, mai ales dacă există factori de risc asociați, precum obezitate, insuficienta venoasă sau tulburări de coagulare.

Medicamentele care conțin aspirină, anticoagulante si antiinflamatorii nesteroidiene nu trebuie administrate cu 10 zile înainte de operație, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, de obicei cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, infecție și complicații respiratorii sau cardiace în timpul anesteziei. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Dacă pacienta este minoră, este necesar consimțământ parental, cu autorizație semnată de ambii părinți.

În ziua intervenției, pacienta trebuie să respecte instrucțiunile privind postul alimentar (pacientei nu ii este permis sa consume alimente sau lichide cu 6 ore înainte de intervenție), tratamentele permise, igiena locală și prezentarea la clinică însoțită, dacă operația este ambulatorie (externare in aceeași zi).

Chirurgia sânilor tuberoși este complexă și trebuie adaptată fiecărui caz. Din cauza diversității mari a formelor, fiecare pacientă necesită o strategie tehnică individualizată, explicată detaliat în consultațiile preoperatorii.

Operația urmărește corectarea atât a „conținătorului”, adică pielea și areola, cât și a „conținutului”, adică glanda mamară și volumul sânului.

La nivelul pielii și areolei, se poate reduce diametrul areolei, atunci când este mărită. Cicatricea periareolară este frecvent necesară. În funcție de gradul deformării, poate fi necesară și o cicatrice verticală sub areolă sau chiar o cicatrice în T inversat, asemănătoare celei folosite la chirurgia ptozei mamare (sânilor lăsați).

La nivelul glandei mamare, chirurgul poate secționa sau elibera inelul fibros care produce constricția și forma tuberoasă, poate remodela glanda și poate redistribui țesuturile pentru a obține o bază mamară normală.

Pentru corectarea volumului, se poate folosi implant mamar, transfer de grăsime proprie sau o combinație a celor două. Implanturile pot corecta hipoplazia și lipsa de proiecție, iar transferul de grăsime poate rafina conturul și simetria.

Intervenția se face sub anestezie generală. De obicei este efectuată în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi după supraveghere, dar poate necesita spitalizare de 1–2 zile în anumite situații. Durata operației este, în general, între 1 oră și 30 de minute și 3 ore.

După operație, durerile sunt de obicei mici și se tratează cu analgezice simple. Pot apărea umflarea sânilor, vânătăi și disconfort la ridicarea brațelor.

Externarea se face în aceeași zi, în regim ambulatoriu, sau a doua zi, în funcție de evoluție. Primul pansament se îndepărtează după 24–48 de ore și se înlocuiește cu un pansament mai ușor. Pansamentele se refac regulat până la vindecarea completă.

Se recomandă purtarea unui sutien de susținere zi și noapte aproximativ o lună. Dacă firele nu sunt resorbabile, acestea se îndepărtează între ziua 8 și ziua 20 după operație.

Convalescența și reducerea activității fizice sunt recomandate pentru 7–14 zile, iar sportul se reia după 6 săptămâni, cu acordul chirurgului.

Forma finală stabilă a sânilor se obține, de obicei, după 6 luni până la 1 an. Cicatricile evoluează cel puțin 18 luni și pot fi mai roz, mai groase în jurul lunii a treia. Rezultatul poate necesita supraveghere și, uneori, retușuri chirurgicale după câteva luni, în funcție de asimetrii reziduale sau necesitatea unor completări cu transfer de grăsime.

Chirurgia sânilor tuberoși este o intervenție chirurgicală reală și implică riscuri legate de anestezie, vindecare, tehnică și, dacă se folosesc, implanturi sau transfer de grăsime.

Complicațiile posibile includ:

Infecție: rară, dar poate necesita tratament antibiotic adaptat. Dacă sunt implanturi, acestea pot necesita înlocuire sau chiar îndepărtare temporară în cazuri severe.

Hematom: acumulare de sânge care poate necesita evacuare chirurgicală sau drenaj, cel mai adesea cu impact redus asupra cicatricilor existente.

Întârziere de cicatrizare: poate apărea la nivelul liniilor de sutură și prelungește perioada de pansamente.

Necroză a pielii, glandei, areolei sau țesutului gras: este imprevizibilă și poate necesita intervenții complementare, pansamente specifice și o perioadă mai lungă de vindecare. Tehnicile moderne fac ca aceste situații să fie rare.

Infecții severe: fasceite și hipodermite necrozante, descrise ca excepționale, dar grave. Necesită diagnostic precoce și tratament urgent într-o echipă specializată.

Pioderma gangrenosum: complicație autoimună foarte rară, cu necroză cutanată extensivă, aspect albicios al pielii și durere intensă. Necesită tratament rapid cu corticosteroizi și antibiotic.

Durere importantă necontrolată sau modificări de culoare ale pielii: pot semnala o complicație și trebuie să ducă la contactarea rapidă a chirurgului.

Modificări de sensibilitate: mai ales la nivelul areolei; de obicei se ameliorează în câteva luni, dar pot persista. Reeducarea în fața oglinzii este recomandată după vindecarea suturilor.

Cicatrici nefavorabile: cicatricile pot deveni hipertrofice, roșii, sensibile, îngroșate sau pot evolua lent. Este recomandat un control regulat în primele 12 luni pentru detectarea semnelor de cicatrizare nefavorabilă.

Dacă se folosesc implanturi, pot apărea riscuri specifice: pliuri sau „valuri” vizibile, contractură capsulară, ruptură a implantului, malpoziție, deplasare sau serom tardiv periprotetic. Dacă se folosește transfer de grăsime, exista riscul de prindere slabă a grefei, mai ales în context de fumat.