Schimbarea implanturilor mamare este o intervenție prin care implanturile existente sunt îndepărtate și, în funcție de dorința pacientei și de recomandarea chirurgului, sunt înlocuite cu alte implanturi sau nu mai sunt înlocuite.

Motivele pentru care poate fi necesar sau dorit un schimb de implanturi sunt variate: vechimea implanturilor, ruptura sau fisurarea lor, contractura capsulei din jurul implantului, dorința de creștere sau reducere a volumului, schimbarea poziției implantului față de mușchi sau deteriorarea rezultatului estetic în timp.

Implanturile mamare actuale sunt alcătuite dintr-un înveliș din elastomer de silicon și un conținut de umplere. Umplerea poate fi cu ser fiziologic sau, cel mai frecvent în prezent, cu gel siliconic. Gelul siliconic are consistență apropiată de cea naturală și poate avea diferite grade de coezivitate.

Implanturile pot fi rotunde sau anatomice. Cele anatomice pot oferi un aspect natural, dar prezintă risc de rotație, care poate modifica forma sânului.

Implanturile nu trebuie considerate dispozitive definitive „pe viață”. Unele paciente le pot păstra timp de decenii fără probleme majore, dar orice pacientă cu implanturi trebuie să știe că, la un moment dat, poate fi necesară înlocuirea sau îndepărtarea lor. Monitorizarea regulată este importantă.

Consultația începe cu o discuție detaliată despre motivul schimbării implanturilor: vechime, disconfort, durere, suspiciune de ruptură, modificare de formă, dorință de alt volum, contractură capsulară sau dorința de îndepărtare fără înlocuire.

Chirurgul examinează sânii, cicatricile, calitatea pielii, poziția implanturilor, gradul de ptoză, asimetria, grosimea țesuturilor și starea generală a toracelui. Sunt luate în considerare talia, greutatea, sarcinile, alăptările, morfologia toracică și mamară, musculatura, volumul implanturilor inițiale și calitatea pielii.

În urma consultației se stabilește strategia operatorie: locul inciziei, tipul și dimensiunea noilor implanturi, necesitatea unei capsulotomii sau capsulectomii, schimbarea sau nu a lojei și eventualele gesturi asociate, cum ar fi liftingul mamar sau lipofillingul.

Înainte de operație se face un bilanț al stării generale de sănătate care include analize medicale de rutina. Consultația cu medicul anestezist trebuie realizată, de obicei cu 48 de ore înainte de intervenție. Este prescris și un bilanț imagistic al sânului: mamografie, ecografie și, dacă este necesar, IRM.

Intervenția se face cel mai des sub anestezie generală. În cazuri rare, poate fi folosită sedarea cu anestezie locală aprofundată. De obicei, spitalizarea este de o zi, cu internare dimineața și externare seara, dar poate fi mai lungă dacă se efectuează capsulectomie, dacă operația are loc după-amiaza sau dacă pacienta nu îndeplinește criteriile pentru chirurgie ambulatorie.

Înainte de operație se face o evaluare completă: examen clinic, analiză a implanturilor existente, bilanț sanguin și bilanț imagistic al sânilor, cum ar fi mamografie, ecografie și uneori IRM. Consultația cu medicul anestezist trebuie făcută, de obicei, cu 48 de ore înainte de intervenție.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte și o 15 zile după intervenție. Tutunul crește riscul de complicații cicatriciale, infecții ale implanturilor, complicații cutanate și complicații respiratorii sau cardiace în timpul anesteziei. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

Medicamentele care conțin aspirină sau antiinflamatoare nesteroidiene nu trebuie administrate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

În funcție de anestezie, pacientei i se va cere cel mai probabil să rămână à jeun, adică să nu mănânce și să nu bea timp de aproximativ 6 ore înainte de intervenție.

Este important ca pacienta să discute înainte de operație dacă dorește schimbarea volumului implantului, schimbarea poziției implantului, scoaterea definitivă a implanturilor, asocierea unui lifting mamar, capsulectomia sau recuperarea implanturilor vechi după explantare.

Tehnica depinde de situația fiecărei paciente: starea implanturilor, poziția lor, calitatea capsulei, forma sânilor, existența unei ptoze, volumul dorit și eventualele complicații.

De obicei, chirurgul poate folosi cicatricea veche, dar uneori poate fi necesară o incizie nouă. Căile de abord posibile sunt: în jurul areolei, în șanțul submamar sau, dacă se asociază un lifting mamar, cicatrici periareolare, verticale, orizontale sau în T inversat.

Prin incizie, implantul vechi este îndepărtat și analizat: se verifică forma, dimensiunea și integritatea. Dacă implantul este rupt, se spală loja pentru a îndepărta eventualul silicon prezent și se face o declarație specifică catre producator. Dacă nu există ruptură, implantul este explantat fără declarație. Dacă pacienta dorește să recupereze implanturile îndepărtate, trebuie să ceară acest lucru înainte de operație.

Chirurgul examinează și capsula din jurul implantului. În funcție de aspectul ei, poate preleva un fragment pentru analiză, poate realiza o capsulotomie pentru a o relaxa sau poate efectua o capsulectomie parțială ori totală, adică îndepărtarea capsulei. Capsulectomia poate crește sângerarea, durerea și necesitatea drenurilor și nu garantează absența recidivei unei capsule patologice.

Noul implant poate fi plasat în aceeași lojă sau într-o lojă diferită. Există două poziții principale: premuscular, adică în spatele glandei și în fața mușchiului pectoral, sau retromuscular, adică în spatele mușchiului pectoral. În caz de capsulă dură sau acoperire tisulară prea subțire, chirurgul poate decide schimbarea poziției implantului.

În unele cazuri se asociază proceduri suplimentare. Dacă sânul este lăsat, se poate realiza o mastopexie, adică lifting mamar, cu cicatrici mai lungi. Dacă țesuturile care acoperă implantul sunt prea subțiri, se poate face injectare de grăsime proprie pentru a îmbunătăți conturul sanului, mai ales în zonele superioare și laterale.

La final, poate fi montat un tub de dren, mai ales dacă s-a făcut capsulectomie. Se aplică un pansament modelant, un bandaj elastic sau un sutien compresiv. Intervenția durează, de obicei, între 1 oră și 2 ore și jumătate, în funcție de complexitate.

Primele zile pot fi dureroase, mai ales dacă implanturile sunt mari sau dacă s-a efectuat capsulectomie. Medicul prescrie tratament antalgic adaptat. În formele simple, pacienta poate simți mai ales tensiune la nivelul sânilor.

Sunt frecvente edemul, vânătăile și greutate la ridicarea brațelor în primele zile. Primul pansament este îndepărtat in prima zi și înlocuit cu unul mai ușor. Va fi recomandat un sutien de susținere zi și noapte timp de 3 săptămâni iar apoi încă trei săptămâni doar ziua.

Firele sunt de obicei interne și resorbabile. Dacă sunt neresorbabile, se îndepărtează după 10-14 zile.

Este recomandata o perioada de convalescență cu întreruperea activității timp de aproximativ 7–14 zile. Activitatea sportivă poate fi reluată după 6 săptămâni, cu acordul chirurgului.

Rezultatul final se evaluează după 3–6 luni, timp necesar pentru ca sânii să își recapete suplețea și implanturile să se stabilizeze. Volumul rămâne relativ stabil în timp, cu excepția variațiilor importante de greutate, sarcinii, îmbătrânirii și efectelor gravitației.

După implanturi, monitorizarea rămâne necesară. Controalele vor fi regulate pentru monitorizarea implanturilor. Ecografia sau IRM-ul vor fi folosite pentru verificarea integrității implantului.

Schimbarea implanturilor mamare este o intervenție chirurgicală reală și implică riscuri legate de anestezie, de actul chirurgical și de implanturi.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: acumularea de sânge în jurul implantului poate apărea în primele ore după operație. Dacă este important, poate necesita reintervenție pentru evacuare și oprirea sângerării.

Serom sau acumulare de lichid: acumularea de lichid limfatic în jurul implantului poate apărea în perioada imediat postoperatorie și este adesea asociată cu edem. Rata seromului este mai mare în schimburile de implanturi decât la prima implantare. Un serom persistent sau apărut la distanță trebuie evaluat de chirurg.

Infecție: este rară, dar nu se rezolvă doar cu antibiotic în cazul implanturilor. Poate impune reintervenție, drenaj și îndepărtarea implantului, cu reimplantare la câteva luni.

Necroză cutanată: apare prin oxigenarea insuficientă a țesuturilor, favorizată de tensiune excesivă, hematom, infecție sau fumat. În forme severe poate expune implantul și poate necesita reintervenție sau îndepărtarea temporară a implantului.

Cicatrizare anormală: cicatricile pot deveni late, retractile, aderente, hiperpigmentate, hipopigmentate, hipertrofice sau, rar, cheloide.

Modificări de sensibilitate: sunt frecvente în primele luni, mai ales la nivelul areolei și mamelonului. De cele mai multe ori se ameliorează, dar uneori pot persista.

Galactoree sau colecție lactată: foarte rar, poate apărea secreție de lapte sau acumulare de lichid în jurul implantului.

Pneumotorax: rar, dar posibil, necesitând tratament specific.

Pliuri sau aspect de „valuri”: implantul se poate plia, iar pliurile pot fi simțite sau vizibile sub piele, mai ales la paciente slabe sau cu țesut de acoperire subțire.

Contractură capsulară: capsula care se formează normal în jurul implantului se poate îngroșa și contracta, ducând la sân ferm, dureros sau deformat. Fumatul poate contribui prin efect proinflamator. În caz de contractură, poate fi necesară capsulotomie sau capsulectomie.

Ruptură de implant: poate apărea prin uzură progresivă, traumatism sau microfisuri. La implanturile cu ser fiziologic apare de obicei dezumflare rapidă sau lentă. La cele cu gel de silicon, gelul poate rămâne în capsulă și ruptura poate fi uneori silențioasă.

Malpoziție sau deplasare: implantul se poate poziționa incorect sau se poate deplasa, afectând forma sânului.

Rotație sau întoarcere a implantului: mai ales la implanturile anatomice, rotația poate modifica aspectul sânului.

Deformarea peretelui toracic: rar, implanturile cu capsule fibroase lăsate mult timp pot imprima țesuturile și pot lăsa o deformare dificil de corectat.

Serom tardiv periprotetic: o acumulare tardivă de lichid în jurul implantului trebuie investigată, mai ales dacă există roșeață, creștere de volum, masă palpabilă sau recidivă.