Chistul sinovial este o formațiune asemănătoare unui mic „balonaș” sau unei pungi, umplută cu un lichid vâscos numit lichid sinovial. Acest lichid se găsește în mod normal în articulații și ajută la lubrifierea lor.

Chistul apare cel mai frecvent pe partea dorsală sau palmară a încheieturii mâinii, dar se poate dezvolta și la nivelul degetelor. Poate fi nedureros sau poate deveni dureros la apăsare ori la anumite mișcări. Dimensiunea este variabilă, de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri, iar volumul se poate modifica în timp.

Aceste formațiuni sunt benigne adica NU sunt canceroase. Ele pot deranja prin durere, prin limitarea anumitor mișcări sau prin aspectul inestetic. Evoluția spontană poate fi favorabilă, cu dispariția completă fără tratament, motiv pentru care nu este întotdeauna urgentă îndepărtarea chistului.

Există două tipuri principale: chistul comunicant cu o articulație, numit chist artrosinovial, și chistul dezvoltat în legătură cu teaca unui tendon, numit chist tenosinovial.

Consultația urmărește confirmarea diagnosticului, evaluarea localizării chistului, dimensiunii, durerii și impactului asupra mișcărilor mâinii sau degetelor. Medicul verifică dacă formațiunea este compatibilă cu un chist sinovial și dacă există semne care ar impune investigații suplimentare.

Se discută evoluția: când a apărut, dacă dimensiunea se schimbă, dacă doare la efort sau la compresie și dacă afectează activitățile zilnice. Deoarece multe chisturi pot dispărea spontan, medicul poate recomanda supravegherea, mai ales dacă nu există durere sau limitare funcțională.

Dacă chistul persistă după mai multe luni și provoacă jenă, poate fi discutată intervenția. Înainte de operație se efectuează un bilanț preoperator conform indicațiilor medicale.

În cadrul consultației se explică avantajele și limitele tratamentului: chistul poate recidiva indiferent de tehnica utilizată și, dacă recidiva este deranjantă, poate fi necesară o nouă intervenție chirurgicală.

Dacă intervenția este recomandată, se face un bilanț preoperator conform prescripțiilor medicale.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel.

În ziua intervenției, pacientul trebuie să aducă rezultatele investigațiilor cerute, să respecte instrucțiunile privind medicația și igiena locală, și să anunțe echipa medicală dacă apare febră, infecție, rană locală sau orice schimbare a stării de sănătate.

Intervenția este propusă atunci când, după mai multe luni, chistul persistă și produce disconfort, durere, limitare funcțională sau jenă estetică.

Chirurgul îndepărtează chistul printr-o incizie care va lăsa o cicatrice sub anestezie locala.

De regulă, nu necesită spitalizare.

După operație, recuperarea depinde de localizare, tehnică și reacția individuală a țesuturilor. Pentru chisturile de la nivelul pumnului, ședințele de reeducare sau kinetoterapie pot fi utile pentru a recăpăta mobilitatea și a reduce rigiditatea.

Pacientul trebuie să respecte indicațiile privind pansamentul, protecția zonei operate, reluarea mișcărilor și revenirea la activități. Dacă există durere, umflare importantă, roșeață, secreții, febră sau dificultate progresivă la mișcare, medicul trebuie contactat.

După excizie, pacienții pleacă acasă în aceeași zi, pot avea sensibilitate, disconfort și umflare, iar activitățile normale se reiau, de regulă, în 2–6 săptămâni, în funcție de caz.

Chiar și după operație, chistul poate recidiva. Dacă reapare și produce disconfort persistent, poate fi necesară reevaluarea chirurgicală.

Tratamentul chirurgical al chistului sinovial este, în general, o intervenție minoră, dar rămâne o intervenție chirurgicală și implică riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: acumulare de sânge în zona operată.

Infecție: poate necesita tratament antibiotic sau îngrijiri locale.

Recidiva chistului: chistul poate reapărea, indiferent de tehnica folosită. Recidivele nu sunt rare și pot necesita o nouă operație dacă persistă disconfortul.

Cicatrice inestetică: cicatricea poate fi vizibilă, dureroasă, aderentă sau neplăcută estetic.

Rigiditate articulară: pumnul sau degetul operat poate deveni mai rigid după intervenție.

Sindrom dureros regional complex: Această complicație se manifest sub forma unei mâini umflate, rigide și dureroase, care necesită tratament prelungit.

Leziuni ale structurilor vecine: Rar, intervenția poate leza nervi, vase de sânge sau tendoane din vecinătate.