Ginecomastia înseamnă creșterea volumului glandei mamare la bărbat. Ea corespunde unei hiperplazii a glandei mamare, de obicei bilaterală, dar poate fi și unilaterală. În multe cazuri nu se identifică o cauză clară, situație numită ginecomastie idiopatică. Alteori poate fi legată de dezechilibre hormonale, tratamente medicamentoase sau alte afecțiuni.

Ginecomastia trebuie diferențiată de adipomastie, care reprezintă acumularea de grăsime în zona pieptului, frecvent întâlnită în la pacienții supraponderali. Cele două pot coexista, caz în care se vorbește despre adipo-ginecomastie.

La adolescenți, ginecomastia poate fi tranzitorie, legată de dezechilibre hormonale temporare, și poate dispărea în câteva luni. La adult, dacă este stabilă și deranjantă, poate fi tratată chirurgical.

Intervenția are scopul de a reduce volumul mamar masculin, de a corecta forma toracelui și de a reda un aspect cât mai apropiat de anatomia normală masculină.

Consultația începe cu discutarea istoricului medical: momentul apariției ginecomastiei, evoluția în timp, durerea sau sensibilitatea locală, modificările de greutate, tratamentele administrate, consumul de suplimente sau substanțe hormonale și eventualele boli asociate.

Chirurgul examinează toracele pentru a aprecia dacă predomină componenta glandulară, componenta grasă sau excesul cutanat. Se evaluează simetria, poziția areolelor și elasticitatea pielii. În funcție de aceste elemente se stabilește strategia chirurgicală: liposucție, excizie glandulară, asocierea celor două sau, în cazuri mai severe, corecția excesului de piele.

Înainte de operație se face un bilanț pentru a căuta o eventuală cauză a ginecomastiei. Dacă se identifică o cauză medicală, tratamentul acesteia poate duce uneori la regresia completă sau parțială a ginecomastiei, fără chirurgie.

În cadrul consultației se discută și tipul de anestezie. Cel mai frecvent se folosește anestezia generală, dar în unele cazuri poate fi folosită anestezia locală cu sedare sau chiar anestezia locală simplă, în funcție de tehnică și de discuția dintre pacient, chirurg și anestezist.

Înainte de operație se realizează investigații pentru identificarea unei eventuale cauze a ginecomastiei. Acest lucru este important deoarece tratamentul cauzei poate reduce sau elimina ginecomastia în unele cazuri.

Pacientul trebuie să informeze chirurgul și anestezistul despre toate tratamentele pe care le ia, inclusiv medicamente fără rețetă, suplimente, hormoni sau steroizi. Unele pot interfera cu anestezia sau pot crește riscul de sângerare.

Medicamentele care conțin aspirină sau antiinflamatoare nu trebuie administrate în cele 10 zile înainte de operație, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Oprirea completă a fumatului este necesara cu cel puțin o lună înainte de intervenție și continuarea abstinenței până la vindecare, în general cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații de vindecare, necroză cutanată, infecție și probleme legate de anestezie.

În cazul obezității, poate fi recomandată scăderea în greutate înainte de operație, deoarece un regim asociat cu exerciții fizice poate reduce sau chiar face să dispară adipomastia.

Consultația cu medicul anestezist se face, de obicei, cu cel puțin 48 de ore înainte de intervenție. În funcție de tipul de anestezie, pacientul poate primi indicația să nu mănânce și să nu bea cu aproximativ 6 ore înainte de operație.

Scopul operației este dublu: reducerea volumului glandei mamare și, atunci când este necesar, reducerea excesului de piele.

În formele cu predominanță glandulară, se realizează de obicei o excizie directă a glandei, numită mastectomie subcutanată. Incizia este frecvent plasată la marginea inferioară a areolei, astfel încât cicatricea să fie cât mai discretă.

În formele cu predominanță grasă, se poate folosi liposucția. Aceasta permite aspirarea excesului de grăsime prin incizii mici, situate de obicei la distanță de areolă, de exemplu în zona submamară sau axilară.

În formele mixte, chirurgul combină excizia glandei cu liposucția, pentru a obține un contur toracic mai armonios.

Dacă există un exces important de piele, poate fi necesară îndepărtarea acesteia. În astfel de cazuri, cicatricile sunt mai lungi și mai vizibile. Ele pot fi situate în jurul areolei, orizontal sau vertical, în funcție de gradul de exces cutanat. Uneori, chirurgul poate repoziționa areola și mamelonul sau poate folosi tehnici specifice în cazurile severe.

În timpul intervenției, se poate monta un dren pentru evacuarea lichidelor sau a sângelui care s-ar putea acumula în zona operată. La final se aplică un pansament modelant, de obicei cu bandaj elastic. Durata intervenției variază în funcție de tehnică: poate fi de la câteva zeci de minute pentru liposucția izolată până la aproximativ două ore pentru formele complexe.

Primele zile pot fi dureroase, dar durerea se tratează cu analgezice prescrise de medic. În cazul liposucției izolate, pacientul poate simți mai ales dureri asemănătoare unor „febre musculare” sau contuzii puternice.

Sunt frecvente edemul, vânătăile și disconfortul la ridicarea brațelor în primele zile. Primul pansament este îndepărtat după câteva zile și înlocuit cu unul mai ușor.

De obicei, pansamentul compresiv inițial este înlocuit rapid cu un bolero sau vestă compresivă, care se poartă zi și noapte pentru aproximativ trei săptămâni. Rolul compresiei este de a limita edemul, de a ajuta retracția pielii și de a favoriza cicatrizarea uniformă.

Activitatea fizica este redusa pentru aproximativ 7–21 de zile, în funcție de amploarea intervenției. Activitatea sportivă se reia, de obicei, după 1–2 luni, cu acordul chirurgului.

Cicatricile evoluează lent. În primele luni pot fi roz sau roșii și mai ferme, apoi se estompează treptat. Ele trebuie protejate de soare în primul an.

Rezultatul se vede parțial imediat, prin reducerea volumului, dar rezultatul final se apreciază după 2–3 luni, după retragerea edemului și adaptarea pielii. Țesuturile se pot înmuia progresiv și în lunile următoare.

Deși intervenția pentru ginecomastie are, în general, evoluție simplă, ea rămâne o operație chirurgicală și poate avea complicații. Riscurile sunt legate de anestezie si de gestul chirurgical.

Complicațiile posibile includ:

Sângerare postoperatorie și hematom: pot apărea în primele ore după operație. Dacă sângerarea este importantă, se poate forma o umflătură dureroasă, tensionată, care necesită evacuare.

Flebită și embolie pulmonară: sunt rare, iar mobilizarea precoce după operație ajută la reducerea riscului.

Serom sau limfocel: reprezintă acumularea de lichid limfatic în zona operată. Uneori poate necesita una sau mai multe puncții.

Infecție postoperatorie: poate apărea în zilele de după intervenție, cu febră, roșeață, durere și umflare locală. Necesită tratament antibiotic și, uneori, drenaj chirurgical.

Necroză cutanată: pielea are nevoie de vascularizație bună pentru vindecare. Fumatul, hematomul, infecția sau tensiunea excesivă pe suturi pot favoriza necroza. Vindecarea se obține, dar poate fi întârziată și poate necesita pansamente prelungite.

Pneumotorax: este foarte rar, dar necesită tratament specific.

Cicatrici anormale: cicatricile pot deveni roșii, groase, hipertrofice sau, mai rar, cheloide. Evoluția cicatricilor este imprevizibilă și diferă de la o persoană la alta.

Tulburări de sensibilitate: sensibilitatea mamelonului și a pielii poate fi modificată temporar. Rareori, sensibilitatea mamelonului se poate pierde definitiv, mai ales atunci când areola și mamelonul trebuie grefate în cazuri severe.

Asimetrie reziduală: poate persista o diferență între cele două părți ale toracelui, mai ales dacă exista deja înainte de operație.

Neregularități de contur: pot apărea zone în exces, depresiuni, aspect de „valuri”, noduli sub piele sau mici denivelări legate de liposucție și procesul de cicatrizare.