Limfedemul este umflarea cronică a unui membru, superior sau inferior, cauzată de acumularea de lichid limfatic în țesuturi. Apare atunci când sistemul limfatic nu mai poate drena suficient limfa. Poate fi primar, printr-o dezvoltare insuficientă sau anormală a vaselor limfatice, sau secundar, după intervenții chirurgicale, radioterapie, infecții, traumatisme, obezitate sau tratamente oncologice.

Limfedemul poate afecta volumul membrului, greutatea, mobilitatea, aspectul pielii și calitatea vieții. Pacienții pot descrie senzație de tensiune, greutate, piele întinsă, haine sau încălțăminte care devin strâmte, dificultate la mișcare, infecții repetate sau îngroșarea progresivă a pielii.

Tratamentul principal nu este o singură procedură, ci o combinație de măsuri terapeutice. Terapia decongestivă limfatică este tratamentul recomandat pentru limfedem pe toata durata vietii, cu patru componente: îngrijirea pielii, compresie, exerciții și drenaj limfatic manual. Această terapie nu vindecă definitiv limfedemul, dar îl poate controla.

În unele cazuri, mai ales când limfedemul este persistent, invalidant sau nu răspunde suficient la tratamentul conservator, se pot discuta tratamente chirurgicale: anastomoze limfatico-venoase, transfer vascularizat de ganglioni limfatici, liposucție pentru limfedem sau proceduri excizionale în forme avansate.

Scopul tratamentului chirurgical al limfedemului este întreruperea terapiei compresive prin manșoanele elastice si îmbunătățirea calității vieții.

Consultația începe cu identificarea cauzei: intervenții oncologice, scoaterea ganglionilor, radioterapie, infecții, traumatisme, antecedente familiale, obezitate, boli venoase sau alte probleme medicale.

Medicul evaluează membrul afectat: volumul, diferența față de partea sănătoasă, consistența țesuturilor, prezența edemului care lasă godeu, îngroșarea pielii, episoadele de infecție, durerea, limitarea mișcării și impactul asupra vieții zilnice.

Pot fi recomandate măsurători standardizate ale membrului, fotografii medicale, ecografie, limfoscintigrafie, ICG-limfografie sau RMN limfatic, în funcție de disponibilitate și de indicație. Investigațiile sunt utile mai ales dacă se ia în calcul o intervenție microchirurgicală.

Se discută tratamentul deja încercat: compresie, drenaj manual, exerciții, pompe pneumatice, scădere ponderală, tratamentul infecțiilor și aderența la terapia zilnică. În general, chirurgia nu înlocuiește complet compresia și îngrijirea pe termen lung, ci poate reduce volumul, simptomele și dependența de terapii, în funcție de caz.

Pregătirea începe cu stabilirea diagnosticului și a stadiului limfedemului. Este important ca pacientul să aducă informații despre operațiile anterioare, radioterapie, infecții, tratamente oncologice, boli venoase, medicație și episoade de celulită sau erizipel.

Înainte de tratamentul conservator, pacientul trebuie să fie evaluat pentru alegerea corectă a compresiei. O compresie nepotrivită poate fi ineficientă sau poate produce disconfort.

Înainte de chirurgie, pot fi necesare investigații ale sistemului limfatic, analize, evaluare anestezică și optimizarea factorilor de risc. Este importantă oprirea fumatului, controlul greutății, controlul diabetului, tratamentul infecțiilor cutanate și menținerea pielii în stare bună.

Pacientul trebuie să înțeleagă că tratamentul limfedemului este de lungă durată. Chiar și după o intervenție reușită, pot fi necesare compresie, exerciții, automasaj, controale și ajustări ale tratamentului.

Tratamentul limfedemului începe, de obicei, printr-o etapă conservatoare numită terapie decongestivă complexă sau terapie decongestivă limfatică. Aceasta include:

Compresia: bandaje speciale, ciorapi compresivi, mâneci compresive sau dispozitive de compresie. Scopul este reducerea acumulării de lichid și menținerea volumului obținut după drenaj.

Drenajul limfatic manual: o tehnică specializată, blândă, realizată de terapeuți instruiți, care stimulează circulația limfei și redirecționează lichidul spre zone unde drenajul funcționează mai bine.

Exercițiile: contracțiile musculare ușoare ajută drenajul limfatic, mai ales când sunt făcute cu compresia potrivită. Exercițiile se adaptează la membrul afectat și la nivelul pacientului.

Îngrijirea pielii: hidratarea pielii, prevenirea fisurilor, tratarea rapidă a rănilor și evitarea infecțiilor sunt esențiale. Infecțiile, cum ar fi erizipelul sau celulita, pot agrava limfedemul.

Dacă se indică chirurgie, tehnica depinde de stadiul limfedemului:

Anastomoza limfatico-venoasă / LVA / LVB conectează vase limfatice foarte mici la vene mici, pentru ca limfa să se dreneze direct în sistemul venos. Este o procedură microchirurgicală, prin incizii mici, indicată mai ales când mai există vase limfatice funcționale.

Transferul vascularizat de ganglioni limfatici / VLNT presupune transferul unor ganglioni limfatici sănătoși, cu vascularizația lor, într-o zonă afectată de limfedem, pentru a ajuta la refacerea drenajului limfatic.

Liposucția pentru limfedem se folosește în formele cronice în care, pe lângă lichid, s-a acumulat țesut gras și fibros. Poate reduce rapid volumul prin îndepărtarea excesului de țesut adipos, în timp ce procedurile microchirurgicale pot încerca să restaureze drenajul limfatic.

Limfedemul necesită îngrijire zilnică și pe termen lung. Chiar și atunci când se obține o reducere importantă a volumului, menținerea rezultatului depinde mult de pacient.

Îngrijirile includ purtarea compresiei recomandate, exerciții regulate, hidratarea pielii, evitarea traumatismelor, tratarea rapidă a infecțiilor și controale periodice.

După terapia intensivă de decongestie, urmează faza de întreținere.

După chirurgie, recomandările depind de procedură. După LVA/LVB, inciziile sunt de obicei mici, iar mobilizarea este mai rapidă. După transfer ganglionar sau liposucție, recuperarea poate fi mai lungă, iar compresia este de obicei reluată conform indicației chirurgului.

Semnele care trebuie raportate rapid sunt: roșeață extinsă, febră, durere în creștere, umflare bruscă, secreții din plagă, modificări de culoare ale membrului, amorțeală importantă sau semne de infecție cutanată.

Complicațiile depind de tipul tratamentului.

În tratamentul conservator pot apărea:

Iritații sau leziuni ale pielii de la compresie nepotrivită.

Compresie prea strânsă, cu durere, amorțeală sau modificări de culoare ale degetelor.

Infecții cutanate, mai ales dacă pielea este fisurată sau rănită.

Agravarea simptomelor dacă exercițiile sau compresia sunt făcute incorect.

În tratamentul chirurgical pot apărea:

Hematom sau sângerare care uneori necesita reintervenție pentru oprirea sângerării sau evacuarea hematomului.

Infecție care se rezolva prin tratament antibiotic

Vindecare întârziată sau cicatrici vizibile.

Serom sau acumulare de lichid.

Rezultat insuficient: limfedemul se poate ameliora doar parțial sau poate necesita tratament complementar.

Necesitatea continuării compresiei: chiar și după chirurgie, unii pacienți trebuie să poarte compresie în continuare.

Riscuri specifice transferului ganglionar: teoretic, zona donatoare poate dezvolta limfedem dacă prelevarea nu este făcută atent. De aceea, tehnica și alegerea zonei donatoare sunt foarte importante.

Riscuri specifice liposucției: vânătăi, neregularități, durere, pierdere de sânge, necesitatea purtării compresiei pe termen lung.