Boala Dupuytren este o afecțiune a țesutului de sub pielea palmei, numite aponevroza palmara. Este o structura fibroasa aflata între piele, grăsime și structurile profunde ale mâinii, precum mușchii, nervii și vasele. În mod normal, ele protejează mâna de traumatisme si ajuta la prinderea obiectelor fără ca pielea sa alunece pe straturile profunde.

La unele persoane, aceste țesuturi se îngroașă și formează noduli sau cordoane fibroase în palmă. În timp, aceste cordoane pot trage degetele spre palmă, limitând deschiderea completă a mâinii. Extensia degetelor devine dificilă, în timp ce închiderea pumnului rămâne de obicei normală.

Cele mai frecvent afectate sunt degetul inelar și degetul mic, dar boala poate afecta toate degetele și poate apărea și pe dosul articulațiilor mijlocii ale degetelor, sub formă de noduli. Uneori pot apărea tulburări de sensibilitate sau dureri dacă îngroșările comprimă nervii digitali.

Există o componentă genetică importantă, iar mai mulți membri ai aceleiași familii pot fi afectați. Boala apare mai frecvent la bărbați decât la femei, vârsta medie este în jur de 50 de ani, iar atunci când apare devreme tinde să fie mai agresivă și să evolueze mai rapid.

Nu s-a demonstrat o legătură de cauzalitate între munca manuală și boala Dupuytren, dar un traumatism poate favoriza apariția sau agravarea bolii. Îngroșări similare ale aponevrozei pot apărea și la nivelul tălpilor, în boala Ledderhose, sau la nivelul penisului, în boala Peyronie.

Consultația începe cu examinarea palmei și a degetelor. Medicul caută noduli, cordoane fibroase, retracții ale degetelor, limitarea extensiei și eventuale tulburări de sensibilitate. Se evaluează cât de mult afectează boala funcția mâinii: spălatul pe mâini, pusul mâinii în buzunar, purtatul mănușilor, strânsul mâinii sau sprijinirea palmei pe o masă.

Se discută evoluția bolii: de când au apărut nodulii, cât de repede progresează, dacă sunt afectate ambele mâini și dacă există cazuri în familie. Deoarece boala nu este periculoasă, formele benigne de început sunt supravegheate fără tratament. Când apare o jenă funcțională, se poate propune intervenția.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale.

Nu există un tratament care să vindece definitiv boala; intervenția poate îndrepta degetele, dar nu elimină boala, iar aceasta poate reapărea în degetele operate sau în alte zone ale mâinii.

Înainte de intervenție se realizează un bilanț preoperator conform prescripțiilor medicale.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie luate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul indică altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, de obicei cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, eșec al vindecării. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

În ziua intervenției, pacientul trebuie să aducă documentele și investigațiile cerute, să anunțe orice infecție sau schimbare de stare de sănătate și să respecte recomandările privind pansamentele, orteza și recuperarea postoperatorie.

Boala Dupuytren nu este periculoasă pentru viață. Formele ușoare, fără afectare funcțională, sunt de obicei doar urmărite. Intervenția este propusă atunci când apare o jenă funcțională, adică atunci când pacientul nu mai poate întinde bine degetele și acest lucru îl incomodează în activitățile zilnice.

Scopul intervenției chirurgicale este îndepărtarea îngroșărilor de aponevroză din palmă și de la nivelul degetelor afectate. Tratamentul se face prin chirurgie cu deschiderea pielii, folosind tehnici diferite în funcție de caz și de preferința chirurgului.

Una dintre tehnici, numită „palmă deschisă”, presupune ca anumite plăgi să nu fie închise la finalul operației, ci lăsate să se vindece treptat prin pansamente.

În situații excepționale, poate fi necesară folosirea unei grefe de piele sau a unor lambouri pentru a acoperi defecte cutanate mai mari, mai ales în cazul unor intervenții repetate sau al mai multor degete operate.

Intervenția se face, de obicei, sub anestezie locala, cel mai frecvent fără spitalizare.

Vindecarea spontană se obține, de obicei, în 2–3 săptămâni, prin pansamente repetate, conform recomandărilor chirurgului. Perioada medie de convalescență după această intervenție este de aproximativ o lună.

După operație, mai ales când retracțiile au fost vechi sau severe, poate fi recomandată purtarea unei orteze nocturne. Aceasta este un dispozitiv făcut pe măsură, care menține degetele operate în extensie în timpul nopții. Ortezarea este indicată de chirurg și realizată de un ortezist.

Recuperarea mobilității nu este automată. Articulațiile care au stat mult timp îndoite se pot redeschide greu și pot rămâne parțial rigide. Kinetoterapia poate fi necesară pentru a reduce edemul, durerea, rigiditatea și pentru a ajuta la recuperarea funcției mâinii.

Tratamentul bolii Dupuytren este, în general, sigur, dar rămâne o intervenție chirurgicală, iar reacțiile țesuturilor nu pot fi prevăzute complet.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: acumulare de sânge în zona operată.

Infecție: poate necesita tratament local, antibiotic sau, rar, o nouă intervenție.

Necroză cutanată: pielea poate suferi, iar vindecarea poate fi prelungită.

Secționarea unui nerv digital: este o complicație mai rară, dar posibilă, care poate lăsa o zonă de insensibilitate pe o parte a degetului. Sensibilitatea se poate îmbunătăți în timp, dar pot rămâne sechele dureroase.

Redoare și pierdere de mobilitate: articulațiile care au stat mult timp îndoite pot rămâne rigide, uneori ireversibil, chiar după operație.

Sindrom dureros regional complex: ca după orice intervenție la mână, poate apărea o reacție cu umflare, durere și rigiditate, care necesită consult rapid, kinetoterapie și tratament medical.

Recidiva sau extinderea bolii: boala poate reapărea sau poate progresa, iar uneori pacienții necesită mai multe intervenții la ambele mâini.

Amputația unui deget: în cazuri foarte avansate, după numeroase recidive și multiple operații, blocajul articulației poate fi atât de sever încât amputația să fie uneori discutată.