Sindromul de canal carpian este o afecțiune frecventă, cauzată de comprimarea nervului median la nivelul încheieturii mâinii. Canalul carpian este un tunel situat între oasele pumnului și ligamentul anterior al carpului; prin el trec tendoanele flexoare ale degetelor și nervul median.

Primele simptome sunt, de obicei, furnicături, amorțeli, arsuri sau senzații de înțepături la nivelul primelor patru degete: degetul mare, indexul, mijlociul și jumătatea degetului inelar. Simptomele apar frecvent noaptea sau dimineața la trezire. În timp, durerea poate urca spre antebraț, cot sau chiar umăr.

Dacă sindromul evoluează netratat, nervul median își poate pierde progresiv funcția. Pot apărea scăderea sensibilității, stângăcie, dificultate la apucarea obiectelor fine, imposibilitatea unor mișcări ale policelui (degetul mare) și atrofia mușchilor de la baza degetului mare.

Diagnosticul este confirmat de multe ori printr-o investigație numită electromiografie, care măsoară calitatea conducerii electrice prin nervul median și poate aprecia severitatea afectării. Această examinare poate ajuta și la identificarea unei alte compresii nervoase la nivelul antebrațului, cotului sau gâtului.

Consultația începe cu descrierea simptomelor: amorțeli, furnicături, dureri nocturne, scăderea forței, dificultăți la ținut obiecte sau la efectuarea unor mișcări fine. Medicul examinează mâna, sensibilitatea degetelor, forța policelui, eventualele semne de atrofie musculară și poate verifica dacă există compresii nervoase în alte zone.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate recomanda electromiografie. Aceasta precizează dacă nervul median este afectat și cât de severă este compresia. Dacă afectarea este ușoară, se poate începe cu orteză de noapte. Dacă există afectare importantă, simptome persistente sau pierdere de sensibilitate și forță, se discută intervenția chirurgicală.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator conform recomandărilor medicale.

Tratamentele conservatoare, cum ar fi orteza și alte măsuri nechirurgicale, au mai multe șanse să ajute când simptomele sunt ușoare sau moderate și durează de mai puțin de 10 luni; dacă există amorțeală, este recomandată evaluarea medicală.

Înainte de operație se face un bilanț preoperator și, dacă este cazul, electromiografie pentru confirmarea diagnosticului și aprecierea severității.

Medicamentele care conțin aspirină nu trebuie administrate cu 10 zile înainte de intervenție, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel.

Fumatul trebuie oprit complet cu cel puțin o lună înainte de intervenție și până la cicatrizare, de obicei cel puțin 15 zile după operație. Fumatul crește riscul de complicații cicatriciale, eșec al vindecării, infecții. Țigara electronică este considerată la fel de nociva.

În ziua intervenției, pacientul trebuie să aducă rezultatele investigațiilor, să anunțe orice infecție sau schimbare de stare de sănătate și să respecte instrucțiunile privind tratamentele permise, igiena locală și transportul la domiciliu după operația ambulatorie.

La început, tratamentul poate fi nechirurgical: infiltrație locală cu antiinflamatoare în canalul carpian și purtarea unei orteze de repaus noaptea. Totuși, dacă simptomele persistă sau se agravează, poate fi necesară operația. Scopul intervenției este secționarea ligamentului anterior al carpului, pentru a elibera presiunea asupra nervului median.

Operația se poate face sub anestezie locala, cu mica cicatrice de aproximativ 3 centimetri în palma mâinii. În unele cazuri.

Intervenția se face, de obicei, sub anestezie loco-regională a brațului sau sub anestezie locala. Uneori se poate asocia un calmant/sedativ. În general, operația se realizează în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi după câteva ore de supraveghere.

Cicatrizarea se obține de obicei în 1–2 săptămâni, iar pansamentele sunt necesare în această perioadă. Programul de îngrijiri este adaptat de chirurg fiecărui pacient.

Kinetoterapia nu este obligatorie în mod sistematic, dar poate fi recomandată uneori pentru a grăbi recuperarea, mai ales când inflamația postoperatorie este importantă.

Durerile din palmă pot persista câteva săptămâni și sunt legate de cicatrizare. În schimb, furnicăturile din degete dispar de obicei rapid. În cazurile severe sau vechi, recuperarea este mai lentă, iar unii pacienți nu recuperează complet sensibilitatea primelor trei degete.

Spălarea mâinilor este posibilă, în general, în jurul zilei 3 postoperator. Activitățile se reiau variabil, în funcție de profesie. Pentru activități manuale, convalescența recomandată este de obicei de aproximativ 4 săptămâni. Condusul poate fi posibil din prima săptămână, dacă durerea și mobilitatea permit acest lucru.

După operație se îndepărtează pansamentului voluminos, se menține plaga curata și uscata cu pansament ușor până la 14 zile, iar firele se scot de obicei la 10–12 zile dacă nu sunt resorbabile.

Tratamentul chirurgical al sindromului de canal carpian este frecvent și, în general, sigur, dar rămâne o intervenție chirurgicală și poate avea riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Infecție postoperatorie: rară, dar posibilă, necesitând tratament local sau antibiotic.

Hematom: acumulare de sânge la nivelul zonei operate.

Reacție inflamatorie cu edem, transpirație, rigiditate și durere: poate corespunde unui sindrom dureros regional complex, care necesită tratament rapid și urmărire specializată.

Leziune a nervului median: este excepțională, dar poate necesita reintervenție și poate lăsa dureri sau recuperare incompletă a sensibilității.

Rigiditate a pumnului sau degetelor: poate necesita reeducare/kinetoterapie.

Cicatrice sensibilă sau dureroasă: cicatricea poate fi deranjantă mai ales în primele luni, în funcție de tehnică și de vindecarea individuală.

Persistența sau reapariția furnicăturilor: furnicăturile pot reapărea prin recidiva canalului carpian, situație rară, sau prin existența unei alte compresii nervoase la nivelul antebrațului, cotului ori gâtului, ori prin cicatrizare ligamentară nefavorabilă.