Sindromul de tunel cubital este cauzat de compresia sau iritarea nervului ulnar la nivelul cotului. Nervul ulnar trece pe partea internă a cotului, într-o zonă numită tunel cubital, și este responsabil de o parte din sensibilitatea mâinii și de funcția unor mușchi fini ai mâinii.

Simptomele tipice sunt furnicături, amorțeală sau durere în degetul mic și jumătatea internă a inelarului. Pot apărea dureri pe partea internă a cotului, senzație de curent electric la atingerea zonei, slăbiciune în mână, scăderea îndemânării și dificultate la prinderea obiectelor.

Simptomele pot fi agravate de menținerea cotului îndoit mult timp, de sprijinirea pe cot sau de activități repetitive. Dacă afectarea devine severă, pot apărea slăbiciunea mușchilor mâinii și atrofie musculară, iar recuperarea poate fi incompletă.

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical. Variantele chirurgicale includ decomprimarea nervului, uneori cu transpoziția nervului în fața cotului, în funcție de caz.

Consultația începe cu descrierea simptomelor: amorțeală în degetul mic și inelar, durere la nivelul cotului, simptome nocturne, slăbiciune, scăderea preciziei mâinii sau căderea obiectelor din mână.

Medicul examinează cotul, mâna și sensibilitatea degetelor. Poate testa forța mușchilor mici ai mâinii, poate verifica dacă nervul se deplasează anormal la flexia cotului și poate face teste provocatoare, cum ar fi percuția pe traiectul nervului.

Pentru confirmare și aprecierea severității, poate fi recomandată electromiografie. Uneori se folosesc ecografia sau alte investigații dacă se suspectează o cauză locală, cum ar fi o formațiune, artroză sau o deformare osoasă. Literatura medicală menționează că radiografiile și electromiografia pot ajuta diagnosticul, iar tratamentul se alege în funcție de severitate.

Înainte de intervenție, pacientul trebuie să fie evaluat clinic și, de multe ori, o electromiografie este necesara pentru confirmarea diagnosticului și stabilirea severității.

Medicul trebuie informat despre diabet, boli neurologice, tratamente anticoagulante, alergii, intervenții anterioare la cot sau mână și simptome cervicale, deoarece uneori amorțeala poate avea cauze multiple.

Înainte de operație se respectă indicațiile privind medicația, postul alimentar dacă este necesară anestezie regională sau generală și igiena locală.

După intervenție, pacientul trebuie să își organizeze activitățile astfel încât să evite sprijinul pe cot, ridicarea de greutăți și solicitarea intensă până la vindecare.

În formele ușoare sau moderate, tratamentul poate începe fără operație: evitarea sprijinului pe cot, evitarea menținerii cotului îndoit mult timp, purtarea unei orteze nocturne care limitează flexia cotului, adaptarea activităților și tratament antiinflamator.

Operația se recomandă dacă tratamentul conservator nu ajută, dacă nervul este foarte comprimat sau dacă există slăbiciune ori afectare musculară.

Scopul intervenției este reducerea presiunii asupra nervului ulnar. Există mai multe tehnici:

Decompresie simplă / in situ: se eliberează nervul în tunelul cubital, fără a-i schimba poziția.

Transpoziția nervului ulnar: nervul este mutat în fața epicondilului medial, pentru a reduce întinderea sau compresia la flexia cotului.

Epicondilectomie medială parțială: uneori se îndepărtează o mică porțiune osoasă pentru a reduce presiunea asupra nervului.

Alegerea tehnicii depinde de severitate, anatomie, stabilitatea nervului, antecedente și preferința chirurgului. Revizuirile moderne menționează decomprimarea in situ și transpoziția nervului ca opțiuni chirurgicale importante.

După operație se aplică pansament, iar uneori o atelă sau o imobilizare temporară, în funcție de tehnica folosită. Decompresia simplă permite adesea mobilizare mai rapidă, în timp ce transpoziția poate necesita o protecție mai atentă la început.

Pacientul trebuie să mențină pansamentul curat și uscat, să evite sprijinul direct pe cot și să respecte indicațiile privind mișcarea cotului. Firele se scot de obicei la 10–15 zile, în funcție de vindecare.

Recuperarea sensibilității poate dura săptămâni sau luni. Dacă înainte de operație exista atrofie musculară sau slăbiciune importantă, recuperarea poate fi incompletă. Kinetoterapia poate fi recomandată pentru mobilitate, reducerea edemului și recuperarea funcției.

Tratamentul chirurgical al tunelului cubital este o intervenție frecventă, dar poate avea riscuri.

Complicațiile posibile includ:

Hematom: acumulare de sânge în zona operată. Uneori necesita evacuare.

Infecție: rară, dar posibilă.

Durere la nivelul cicatricii: uneori cicatricea poate rămâne sensibilă, mai ales în zona cotului.

Persistența amorțelii: dacă nervul a fost afectat mult timp înainte de operație, recuperarea poate fi lentă sau incompletă.

Leziune nervoasă: rară, dar posibilă, cu agravarea sensibilității, durere sau slăbiciune.

Instabilitatea nervului: nervul poate rămâne iritat sau se poate deplasa, necesitând uneori o altă procedură.

Rigiditate a cotului: mai ales dacă imobilizarea este prelungită sau dacă există inflamație importantă.

Recidivă sau rezultat insuficient: simptomele pot persista sau reapărea, în special în forme severe sau vechi.